FEȘTELITÓR, -OÁRE, feștelitori, -oare, adj. Care feștelește, care mîzgălește. ♦ (Substantivat; determinat prin «de hîrtie») Scriitor slab (care strică hîrtie degeaba). Te poftesc, strunește-ți limba, feștelitor de hîrtie. NEGRUZZI, S. III 100.