feud definitie

9 definiții pentru feud

feud sn vz feudă
FEÚD s. n. v. feudă.
FEÚDĂ, feude, s. f. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Moșie, domeniu pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații; fief. [Acc. și: féudă. – Var.: (înv.) feud s. n.] – Din it. feudo.
FEÚD s. n. v. feudă.
FÉUD s. n. v. feudă.
FEÚDĂ, feude, s. f. (În orînduirea feudală) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpînire de la seniorul său în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi. – Accentuat și: féudă. – Variantă: (învechit) féud (NEGRUZZI, S. I 273, BĂLCESCU, O. II 144) s. n.
FEÚD s.n. v. feudă.
feud n. domeniu ce un vasal căpăta cu anumite îndatoriri dela suzeranul său.
*féud n., pl. e și urĭ (mlat. féudum, it. féudo, fr. fief, d. vgerm. fehu, ngerm. vieh, turmă, vită). Domeniŭ pe care un vasal, în schimbu unor obligațiunĭ, îl obținea de la suzeranul luĭ. (La început era viager, ĭar după moartea luĭ Carol cel Mare rămase definitiv ereditar, ca și alodiu). V. ocină.

feud dex