festonare definitie

2 intrări

15 definiții pentru festonare

festona vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr festonner] 1 A tivi. 2 A împodobi cu un feston (1). 3 A executa o cusătură pentru a împiedica destrămarea pânzei.
festonare sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: festona] 1 Tivire. 2 împodobire cu un feston (1) Și: festonat1 (2). 3 Executare a unei cusături pe marginea unui obiect textil pentru a împiedica destrămarea pânzei Și: festonat1 (3).
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner.
FESTONÁRE, festonări, s. f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. – V. festona.
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner.
FESTONÁRE, festonări, s. f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. – V. festona.
FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi cu feston.
festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză
festonáre s. f., g.-d. art. festonắrii; pl. festonắri
festoná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. festoneáză
festonáre s. f., g.-d. art. festonării; pl. festonări
FESTONÁ vb. I. tr. A face un feston, a tivi cu feston. [< fr. festonner].
FESTONÁRE s.f. Acțiunea de a festona și rezultatul ei. [< festona].
FESTONÁ vb. tr. a face un feston, a tivi cu feston. (< fr. festonner)
A FESTONÁ ~éz tranz. (obiecte confecționate din materiale textile) A tivi cu feston (pentru a înfrumuseța). /<fr. festonner

festonare dex

Intrare: festona
festona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: festonare
festonare substantiv feminin