festin definitie

13 definiții pentru festin

festin sn [At: CĂLINESCU, E. O. II, 170 / Pl: ~uri / E: fr festin] (Liv) Banchet bogat, somptuos.
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin.
FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin.
FESTÍN, festinuri, s. n. (Franțuzism) Ospăț sărbătoresc, banchet. Gustau numai din felurile orînduite festinurilor regești. C. PETRESCU, R. DR. 16.
festín s. n., pl. festínuri
festín s. n., pl. festínuri
FESTÍN s. v. banchet, masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz.
FESTÍN s.n. Ospăț (de sărbătoare); banchet. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. festin, cf. it. festino < festa – sărbătoare].
FESTÍN s. n. ospăț (festiv), banchet. (< fr. festin, it. festino)
FESTÍN ~uri n. livr. Banchet bogat, somptuos. /<fr. festin
festin n. (galicism) ospăț mare: Ștefan trece’n festine vieața pe pământ BOL.
*festín n., pl. e (fr. festin, d. it. festino, d. festa, lat. festum, pl. a, sărbătoare). Mare ospăț, maĭ ales nocturn.
festin s. v. BANCHET. MASĂ. OSPĂȚ. PRAZNIC. PRĂZNUIRE. PRÎNZ.

festin dex

Intrare: festin
festin 1 pl. -uri substantiv neutru
festin 2 pl. -e substantiv neutru