festin sn [At: CĂLINESCU, E. O. II, 170 / Pl: ~uri / E: fr festin] (Liv) Banchet bogat, somptuos.

FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin.

FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin.

FESTÍN, festinuri, s. n. (Franțuzism) Ospăț sărbătoresc, banchet. Gustau numai din felurile orînduite festinurilor regești. C. PETRESCU, R. DR. 16.

festín s. n., pl. festínuri

festín s. n., pl. festínuri

FESTÍN s. v. banchet, masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz.

FESTÍN s.n. Ospăț (de sărbătoare); banchet. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. festin, cf. it. festino < festa – sărbătoare].

FESTÍN s. n. ospăț (festiv), banchet. (< fr. festin, it. festino)

FESTÍN ~uri n. livr. Banchet bogat, somptuos. /<fr. festin

festin n. (galicism) ospăț mare: Ștefan trece’n festine vieața pe pământ BOL.

*festín n., pl. e (fr. festin, d. it. festino, d. festa, lat. festum, pl. a, sărbătoare). Mare ospăț, maĭ ales nocturn.

festin s. v. BANCHET. MASĂ. OSPĂȚ. PRAZNIC. PRĂZNUIRE. PRÎNZ.