ferocianură definitie

9 definiții pentru ferocianură

ferocianu sf [At: LTR / Pl: ~ri / E: fr ferrocyanure] Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură) a fierului, a cianogenului și a unui metal.
FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură a) fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure.
FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură a) fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure.
ferocianúră (-ci-a-) s. f., g.-d. art. ferocianúrii, pl. ferocianúri
ferocianúră s. f. → cianură
FEROCIANÚRĂ s.f. Compus de fier, de cianogen și un metal în alte proporții decât cele care intră într-o fericianură. [Pron. -ci-a-. / < fr. ferrocyanure].
FEROCIANÚRĂ s. f. sare complexă prin unirea unei cianuri feroase cu una alcalină. (< fr. ferrocyanure)
*ferocianúră s., pl. ĭ (d. fer și cianură). Chim. Un compus de fer, cianogen și un metal.
FEROCIANÚRI (< fr.) s. f. pl. Săruri ale acidului ferocianhidric. ◊ Ferocianură de potasiu = sare de potasiu a acidului ferocianhidric, folosită ca reactiv în chimia analitică pentru determinarea sărurilor ferice și a cianurilor.

ferocianură dex

Intrare: ferocianură
ferocianură substantiv feminin