fermier, ~ă smf [At: ZAHARESCU, E. P. 308 / P: ~mi-er / Pl: ~i, ~e / E: fr fermier] 1 Proprietar al unei femie. 2 Arendaș al unei ferme.

FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier.

FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. Proprietar sau arendaș al unei ferme1. [Pr.: -mi-er] – Din fr. fermier.

FERMIÉR, -Ă, fermieri, -e, s. m. și f. (În orînduirea burgheză) Proprietar sau arendaș al unei ferme, pe care o conduce singur. Din 1947 pînă în 1952 puterea de cumpărare a fermierilor americani a scăzut cu 30%. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 15. – Pronunțat: -mi-er.

fermiér (-mi-er) s. m., pl. fermiéri

fermiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére

fermiér s. m. (sil. -mi-er), pl. fermiéri

fermiéră s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. fermiérei; pl. fermiére

FERMIÉR s. (înv.) maier.

FERMIÉR, -Ă s.m. și f. Proprietar, arendaș al unei ferme particulare. [Pron. -mi-er. / < fr. fermier].

FERMIÉR, -Ă s. m. f. proprietar, arendaș al unei ferme1. (< fr. fermier)

FERMIÉR ~i m. Proprietar sau arendaș al unei ferme. [Sil. -mi-er] /<fr. fermier

fermier m. cel ce ține sau exploatează o fermă.

*fermiér m. (fr. fermier). Posesor de fermă.

FERMIER s. (înv.) maier.