Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru fermecare

f─ârm─âca sf vz fermeca
fermeca [At: MOXA 390/10 / V: (├«rg) f─ârm─âca, f─âr~, (Mrm) for~ (pzi: foarmec) / Pzi: farmec, (Mun) fermec / E: farmec] 1-2 vtr (├Änv) A (se) otr─âvi. 3 vt (├Än basme ╚Öi supersti╚Ťii) A face cuiva vr─âji. 4 vt A ├«nc├ónta. 5 vt A atrage (prin ├«nsu╚Öiri, aspect, manifest─âri etc.) ╚śi:# a fascina (2), a captiva.
fermecare sf [At: MARIAN, V. 13 / Pl: ~c─âri / E: fermeca] 1 (├Änv) Otr─âvire. 2 (├Än supersti╚Ťii, basme) Vr─âjire a cuiva. 3 (Fig) ├Änc├óntare. 4 (Fig) Captivare.
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca.
FERMEC├ü, f├írmec, vb. I. Tranz. 1. A ├«nc├ónta, a desf─âta; a atrage, a ademeni (prin ├«nsu╚Öiri, aspect, manifest─âri etc.). 2. (├Än basme ╚Öi ├«n supersti╚Ťii) A face cuiva vr─âji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vr─âji. [Var.: (pop.) f─ârm─âc├í vb. I] ÔÇô Din farmec.
FERMEC├üRE, fermec─âri, s. f. Faptul de a fermeca. ÔÇô V. fermeca.
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca.
FERMEC├ü, f├írmec, vb. I. Tranz. 1. A ├«nc├ónta, a desf─âta; a atrage, a ademeni (prin ├«nsu╚Öiri, aspect, manifest─âri etc.). 2. (├Än basme ╚Öi ├«n supersti╚Ťii) A face cuiva vr─âji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vr─âji. [Var.: (pop.) f─ârm─âc├í vb. I] ÔÇô Din farmec.
FERMEC├üRE, fermec─âri, s. f. Faptul de a fermeca. ÔÇô V. fermeca.
FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca.
FERMEC├ü, f├írmec, vb. I. Tranz. 1. A ├«nc├«nta, a captiva, a atrage, a ademeni. Glasul lui curgea domol ╚Öi basmul ne fermeca pe to╚Ťi ca un c├«ntec frumos. SADOVEANU, O. VII 322. Ascult v├«ntul cum sufl─â ├«n p├«nzele albe ╚Öi cum ╚Öuier─â c├«teodat─â a╚Öa de dulce, a╚Öa de pl─âcut, c─â te farmec─â. DUN─éREANU, CH. 56. Pe tine te r─âpe╚Öte al trestiilor c├«nt, ├Ä╚Ťi farmec─â auzul b─ât─âile de v├«nt. P─éUN-PINCIO, P. 45. 2. (├Än basme ╚Öi ├«n supersti╚Ťii) A face cuiva vr─âji, a vr─âji. Parc─â eu l-am fermecat Cu otrav─â ╚Öi cu spirt. SEVASTOS, C. 259. -Variant─â: f─ârm─âc├í (CREANG─é, P. 164) vb. I.
FERMEC├üRE s. f. 1. ├Änc├«ntare spiritual─â; lucru care ├«nc├«nt─â. ╚śi prin m├«ndra fermecare sun-o muzic─â de ╚Öoapte. EMINESCU, O. I 142. 2. (├Än basme ╚Öi ├«n supersti╚Ťii) Vraj─â.
fermecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 fármecă, 1 pl. fermecắm; conj. prez. 3 să fármece
fermecáre s. f., g.-d. art. fermecắrii; pl. fermecắri
fermecá vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 sg. și pl. fármecă, 1 pl. fermecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. fármece
fermecáre s. f., g.-d. art. fermecării; pl. fermecări
FERMECÁ vb. 1. v. vrăji. 2. v. încânta.
FERMECÁRE s. v. încântare.
A FERMEC├ü f├írmec tranz. 1) A face s─â fie cuprins de farmec; a delecta; a desf─âta; a ├«nc├ónta; a vr─âji; a fascina. 2) (├«n basme ╚Öi ├«n supersti╚Ťii) A supune unor farmece; a lega prin vr─âji; a vr─âji. /<lat. pharmacare
fermec├á v. 1. a lega prin farmec, a face de dragoste; 2. a ├«nc├ónta: vederea ei lÔÇÖa fermecat. [╚śi f─ârmeca = lat. vulg. PHARMACARE].
2) f├írmec, a f─ârm─âc├í v. tr. (d. farmec 1 sa┼ş lat. *pharm─âcare. ÔÇô F├írmec, -ec─ş, -ec─â, f─ârm─âc─âm; s─â farmece). Est. Vr─âjesc, influen╚Ťez pin farmece. Fig. Fascinez, ├«nc├«nt: muzica te farmec─â. ÔÇô ├Än vest f├ęrmec, a fermec├í, el f├ęrmec─â. V. boscorodesc.
fărmăcá, V. farmec 2.
f├ęrmec ╚Ö. a., V. farmec, f─ârm─âc-.
FERMECA vb. 1. a descînta, a face, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)
FERMECARE s. captivare, cucerire, delectare, desf─âtare, fascinare, fascina╚Ťie, ├«nc├«ntare, r─âpire, seducere, seduc╚Ťie, subjugare, vr─âjire.

Fermecare dex online | sinonim

Fermecare definitie

Intrare: fermeca
f─ârm─âca verb grupa I conjugarea I
fermeca verb grupa I conjugarea I
Intrare: fermecare
fermecare substantiv feminin