Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

30 defini╚Ťii pentru fericire

ferici [At: CORESI, PS. 108 / Pzi: ~icesc / E: ferice] 1-2 vtr A face sau a deveni fericit ╚śi: (├«nv) a noroci. 3 vt A considera pe cineva fericit ╚śi: (├«nv) a ferica1 (1). 4 vr (Fam) A se socoti mul╚Ťumit (pentru cele f─âcute) ╚śi: a se felicita. 5 vt (Rar) A felicita. 6 vt (├«nv) A sl─âvi.
fericire sf [At: (a. 1702) LITURGHIE, ap. GCR I, 334/ Pl: ~ri / E: ferici] 1 Stare de mul╚Ťumire sufleteasc─â intens─â ╚Öi deplin─â ╚śi: (├«nv) ferice (4), (├«nv) fericie, (├«nv) fericin╚Ť─â. 2 (├Älav) Din ~ Printr-un concurs de ├«mprejur─âri favorabile. 3 (Fig) Persoana sau obiectul care procur─â fericirea (1).
FERIC├Ź, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se socoti mul╚Ťumit, satisf─âcut (pentru cele f─âcute); a se felicita. ÔÖŽ (Rar) A felicita. ÔÖŽ (├Änv.) A sl─âvi, a glorifica. 2. Tranz. ╚Öi refl. A face sau a deveni fericit. ÔÇô Din ferice.
FERIC├ŹRE, fericiri, s. f. Stare de mul╚Ťumire sufleteasc─â intens─â ╚Öi deplin─â. ÔŚŐ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de ├«mprejur─âri favorabile. ÔÇô V. ferici.
FERIC├Ź, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se socoti mul╚Ťumit, satisf─âcut (pentru cele f─âcute); a se felicita. ÔÖŽ (Rar) A felicita. ÔÖŽ (├Änv.) A sl─âvi, a prosl─âvi, a glorifica. 2. Tranz. ╚Öi refl. A face sau a deveni fericit. ÔÇô Din ferice.
FERIC├ŹRE, fericiri, s. f. Stare de mul╚Ťumire sufleteasc─â intens─â ╚Öi deplin─â. ÔŚŐ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de ├«mprejur─âri favorabile. ÔÇô V. ferici.
FERIC├Ź, fericesc, vb. IV. Tranz. 1. A considera, a numi, a socoti pe cineva fericit; a felicita. Toat─â lumea ferice╚Öte pe Serdici. SAHIA, N. 113. Am fost unanimi ├«n a ferici... pe amicul Manolache de c├«t noroc a avut ╚Öi are. CARAGIALE, S. 124. Fericeasc─â-l scriitorii, toat─â lumea recunoasc─â-l... Ce-o s─â aib─â din acestea pentru el b─âtr├«nul dasc─âl? EMINESCU, O. I 133. D─â-mi voie, drag─â, s─â te s─ârut ╚Öi s─â te fericesc de odorul ce-ai s─â cape╚Ťi. ALECSANDRI, T. I 223. ÔÖŽ (├Änvechit) A sl─âvi, a prosl─âvi, a glorifica. Fericim pe izvoditorii c─âr╚Ťii rom├«ne╚Öti. GOLESCU, ├Ä. 21. 2. A face pe cineva fericit.
FERIC├ŹRE, fericiri, s. f. Stare de mul╚Ťumire intens─â ╚Öi total─â determinat─â ├«ndeosebi de satisfacerea unei n─âzuin╚Ťi. Iaca fericirea visat─â de mai ├«nainte, cum s-a ├«mplinit! CREANG─é, P. 14. ÔŚŐ Loc. adv. Din fericire = printr-o ├«mprejurare favorabil─â. ÔÖŽ Persoan─â sau obiect care prilejuie╚Öte o asemenea stare. Maic─â, m─âiculeana mea, Maic─â, fericirea mea. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 100.
feric├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. feric├ęsc, imperf. 3 sg. ferice├í; conj. prez. 3 s─â ferice├ísc─â
feric├şre s. f., g.-d. art. feric├şrii; pl. feric├şri
feric├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. feric├ęsc, imperf. 3 sg. ferice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ferice├ísc─â
feric├şre s. f., g.-d. art. feric├şrii; pl. feric├şri
FERIC├Ź vb. (pop.) a noroci. (Soarta ├«l ~.)
FERIC├Ź vb. v. binecuv├ónta, felicita, glorifica, l─âuda, m─âri, pream─âri, preasl─âvi, prosl─âvi, sl─âvi.
FERIC├ŹRE s. 1. (livr.) beatitudine, (├«nv. ╚Öi pop.) ferice, (├«nv.) fericie. (Stare de ~.) 2. noroc, (pop.) norocire. (A dat ~ peste el.)
A ferici Ôëá a neferici
Fericire Ôëá nefericire
A FERIC├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face fericit. 2) ├«nv. A ridica ├«n sl─âvi; a sl─âvi; a pream─âri; a glorifica. /Din ferice
FERIC├ŹRE ~i f. 1) Stare de mul╚Ťumire sufleteasc─â deplin─â. 2) Stare de satisfac╚Ťie deplin─â. ÔŚŐ Din ~ datorit─â unei ├«mprejur─âri favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici
feric├Č v. 1. a face fericit; 2. a se crede fericit.
fericire f. 1. stare de mul╚Ťumire deplin─â; 2. ├«nt├ómplare fericit─â, ╚Öans─â.
feric├ęsc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimen─ş! ÔÇô Vech─ş, fer├şc, a -├í, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez.
feric├şre f. Starea omulu─ş c─âru─şa nu-─ş lipse╚Öte nimica ╚Öi are corpu ╚Öi sufletu s─ân─âtos: fericire perfect─â nu exist─â. Noroc, ├«nt├«mplare pl─âcut─â: Ce fericire c─â te ├«nt├«lnesc! Ce fericire pe tine! Din fericire, noroc c─â: C─âzuse ├«n ap─â. Din fericire, i sÔÇÖa aruncat o sc├«ndur─â ╚Öi a sc─âpat.
FERICI vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ~.)
ferici vb. v. BINECUVÎNTA. FELICITA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI.
FERICIRE s. 1. (livr.) beatitudine, (înv. și pop.) ferice, (înv.) fericie. (Stare de ~.) 2. noroc, (pop.) norocire. (A dat ~ peste el.)
FERICIRE. Subst. Fericire, ferice (├«nv.), bucurie, noroc, norocire (pop.), bine, satisfac╚Ťie, mul╚Ťumire; exultare, exulta╚Ťie; veselie, euforie, beatitudine, ├«nc├«ntare, delectare, desf─âtare, desf─ât (rar). Exaltare, ├«nfl─âc─ârare, entuziasm. Pl─âcere. Succes, reu╚Öit─â, noroc. Fericit. Adj. Fericit, ferice (poetic,), bucuros, vesel, satisf─âcut, desf─âtat (├«nv.), mul╚Ťumit, norocit (pop.), euforic, ├«nc├«ntat; exultant. Exaltat; ├«nfl─âc─ârat, ├«nsufle╚Ťit, entuziasmat. Fericitor (rar), desf─ât─âtor, desf─âtat (├«nv.), ├«nc├«nt─âtor, ├«nc├«ntat (rar), fermec─âtor, vr─âjit, ├«mbucur─âtor. Vb. A fi fericit, a fi ├«n culmea fericirii, a fi ├«n al ╚Öaptelea (nou─âlea) cer, a fi bucuros, a fi mul╚Ťumit, a exulta. A se bucura, a se mul╚Ťumi, a se veseli, a se delecta, a se desf─âta. A se ├«nfl─âc─âra, a se exalta, a se entuziasma. A satisface, a mul╚Ťumi, a-i face (cuiva) pl─âcere, a face cuiva o bucurie, a ferici, a noroci (fam. ╚Öi pop.), a aduce (cuiva) noroc. A deveni fericit, a se ferici, a se noroci (fam. ╚Öi pop.). V. amuzament, bucurie, entuziasm, pl─âcere, succes.
fericiri (Biz.) (gr. ╬╝╬▒¤░╬▒¤ü╬╣¤â╬╝╬┐╬», sg. ╬╝╬▒¤░╬▒¤ü╬╣¤â╬╝¤î¤é, ÔÇ×ac╚Ťiunea de a felicita, de a ura fericireÔÇŁ; lat. beatitudines), grup de 10 versete din Noul Testament (Matei, 5, 3-12) care se execut─â recitativ*, ca stihuri* combinate cu tropare* scurte, la antifonul (I, 1) al 3-lea din liturghie* ╚Öi la ├«nmorm├óntare. Denumirea f. provine de la ├«nceputul fiec─âruia dintre cele nou─â stihuri: ÔÇ×Ferici╚Ťi cei...ÔÇŁ (M╬▒¤░╬Ȥü╬╣╬┐╬╣ o╬»...). ├Än ultima vreme se c├ónt─â f─âr─â a mai fi combinate cu troparele. Pe textul f., C├ęsar Franck a scris lucrarea coral─â cu acomp. instr. Les B├ęatitudes.
O, FORTUNATOS NIMIUM, SUA SI BONA NORINT, AGRICOLAS! (lat.) ce ferici╚Ťi ar fi ╚Ť─âranii de ╚Öi-ar da seama de fericirea lor! ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×GeorgicaÔÇŁ, II, 458-459. ╚Ü─âranii nu ╚Ötiu c├ót de fericit e traiul lor patriarhal ├«n compara╚Ťie cu via╚Ťa agitat─â a cet─â╚Ťii. P. ext. Oamenii nu apreciaz─â binele pe care ├«l au.
a o rupe în fericire expr. a avea parte de necazuri, a da de bucluc.

Fericire dex online | sinonim

Fericire definitie

Intrare: ferici
ferici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fericire
fericire substantiv feminin