Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru fenomenalism

fenomenalism sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: rs ĐäeđŻođ╝eđŻađ╗đŞđĚđ╝, cf fr ph├ęnom├ęnisme] Concep╚Ťie filozofic─â idealist-agnostic─â, dup─â care omul poate cunoa╚Öte numai latura exterioar─â a fenomenelor, nu ╚Öi esen╚Ťa lor.
FENOMENAL├ŹSM s. n. Concep╚Ťie filosofic─â dup─â care omul poate cunoa╚Öte numai latura exterioar─â a fenomenelor, nu esen╚Ťa lucrurilor, a proceselor etc. ÔÇô Din rus. fenomenalizm, fr. ph├ęnom├ęnalisme.
FENOMENAL├ŹSM s. n. Concep╚Ťie filozofic─â dup─â care omul poate cunoa╚Öte numai latura exterioar─â a fenomenelor, nu esen╚Ťa lucrurilor, a proceselor etc. ÔÇô Din rus. fenomenalizm, fr. ph├ęnom├ęnalisme.
FENOMENAL├ŹSM s. n. Curent idealist-subiectivist ├«n filozofie, care rupe fenomenul de esen╚Ť─â ╚Öi neag─â posibilitatea de a cunoa╚Öte esen╚Ťa lucrurilor, sus╚Ťin├«nd c─â numai latura lor exterioar─â poate fi cunoscut─â. V. agnosticism.
fenomenal├şsm s. n.
fenomenal├şsm s. n.
FENOMENAL├ŹSM s.n. Concep╚Ťie filozofic─â idealist-agnostic─â care sus╚Ťine c─â esen╚Ťa obiectelor este incognoscibil─â, cunoa╚Öterii omene╚Öti fiindu-i accesibile numai manifest─ârile exterioare ale lucrurilor, fenomenelor. V. agnosticism. [Var. fenomenism s.n. / < germ. Ph├Ąnomenalismus, rus. fenomenalizm, fr. ph├ęnom├ęnalisme].
FENOMENAL├ŹSM s. n. concep╚Ťie filozofic─â idealist─â potrivit c─âreia esen╚Ťa lucrurilor este incognoscibil─â, cunoa╚Öterii omene╚Öti fiindu-i accesibile doar manifest─ârile exterioare, fenomenele. (< germ. Ph├Ąnomenalismus, rus. fenomenalizm, dup─â fr. ph├ęnom├ęnisme)
FENOMENAL├ŹSM n. Curent ├«n filozofie care neag─â posibilitatea cunoa╚Öterii esen╚Ťei lucrurilor, recunosc├ónd drept cognoscibile numai latura lor exterioar─â, fenomenele. /<rus. fenomenalizm, fr. ph├ęnom├ęnalisme
fenomenalism n. sistem─â filozofic─â dup─â care ideile noastre coprind numai aparen╚Ťele lucrurilor ├«n sine, pe c├ónd lucrurile ├«nse╚Öi r─âm├ón necunoscute.
*fenomenal├şzm n. Sistema filosofic─â dup─â care ideile noastre cuprind numa─ş aparen╚Ťele lucrurilor, pe c├«nd lucrurile r─âm├«n ne╚Ötiute.
FENOMENAL├ŹSM (< germ.) s. n. (FILOZ.) Doctrin─â potrivit c─âreia numai fenomenele constituie obiectul cunoa╚Öterii pozitive sau ╚Ötiin╚Ťifice, lucru ├«n sine incognoscibil (criticismul kantian, pozitivismul lui Compte, evolu╚Ťionismul lui Spencer).

Fenomenalism dex online | sinonim

Fenomenalism definitie

Intrare: fenomenalism
fenomenalism substantiv neutru