fen definitie

9 definiții pentru fen

fen sn [At: MACAROVICI, CH. 456 / Pl: ~i / E: nct] (Chm; înv) Benzen.
feno- [At: DN3 / E: fr phéno] Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de)apariție”, „revenire”.
FEN1 s. n. (biol.) caracter fenoptic condiționat genetic. (< fen/otip)
FEN2 s. m. 1. veche unitate de măsură chineză pentru suprafețe, de 61,44 m2. 2. monedă divizionară în China, a suta parte dintr-un yuan (= 10 jiao). (< fr. fen)
-FEN3 elem. feno-.
FENO-, -FÉN, -FENÍE elem. „apariție”, „revenire”. (< fr. phéno-, -phène, -phénie, cf. gr. phainein, a apărea)
FEN-, v. FENO-.~acant (v. -acant), adj., cu spini vizibili; ~anter (v. -anter), adj., cu antere evidente.
-FEN „aparent, evident, vizibil”. ◊ gr. phaino, ein „a apărea” > fr. -phène și -phaen, germ. -phaen, engl. id. > rom. -fen.

fen dex

Intrare: fen (subst. - biologie)
fen 1 subst. - biologie substantiv neutru
Intrare: fen (subst. - măsură)
fen 2 subst. - măsură
Intrare: fen (pref.)
fen pref.
Intrare: fen (suf.)
fen suf.