fecal, ~ă [At: DONI, CH. 87 / Pl: ~i, ~e / E: fr fecal] 1 a De excremente. 2 a Referitor la excremente. 3-4 sfp, a (Șîs materie sau substanță ~ă) Excremente.

FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal.

FECÁL, -Ă, fecali, -e, adj. (În expr.) Materii fecale (și substantivat f. pl.) = excremente.

FECÁL, -Ă, fecali, -e, adj. (În expr.) Materii fecale (și substantivat, f. pl.) = excremente. – Fr. fécal.

!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále

fecále s. f. pl.

FECÁLE s. pl. (FIZIOL.) excrement, (pop.) căcat, scârnă, scăpău, (reg.) scârnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gâli, (fig.) rahat, (eufemistic) scaun.

FECÁL, -Ă adj. Materii fecale (și s.f.pl.) = materii evacuate de corpul omenesc prin anus; excremente. [< fr. fécal, cf. lat. faex – necurățenii].

FECÁL, -Ă adj. referitor la materiile fecale. ♦ materii ~e (și s. f. pl.) – resturi ale digestiei, evacuate prin anus; excremente. (< fr. fécal)

FECÁL ~ă (~i, ~e) Care se referă la materiile fecale. ◊ Materii (sau substanțe) ~e rămășițe rezultate din digestie; excremente. /<fr. fécal

*fecál, -ă adj. (fr. fécal, d. lat. faex, faecis, sediment, excrement). Provenit din excremente: materii fecale.

MATERII FECALE căcat, căcărează, căcuță, câcălică, k, omletă, rahat, țurțuri.