favorizare definitie

2 intrări

24 definiții pentru favorizare

favoriza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 288 / Pzi: ~zez / E: fr favoriser] 1 A acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. 2 A avantaja (2). 3 A contribui la ivirea unui eveniment, la desfășurarea unei acțiuni Si: a facilita.
favorizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: favoriza] 1 Acordare nemeritată și abuzivă de favoruri. 2 Avantajare (2). 3 Facilitare. 4 (Jur; îs) ~a infractorului Ajutor dat infractorului pentru a zădărnici pedepsirea lui sau a-i asigura folosul infracțiunii.
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc.; a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser.
FAVORIZÁRE s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza.
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfășurarea sau realizarea unei acțiuni etc., a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj cu preferință față de alții; a acorda favoruri în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoriser.
FAVORIZÁRE, favorizări, s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza.
FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. Tranz. 1. (Despre fenomene, evenimente, acțiuni etc.) A fi favorabil, a fi prielnic, a înlesni. Lumina, căldura și umezeala favorizează creșterea plantelor. ▭ Activistul pe tărîmul științei, invățămîntului, culturii poate avea o orientare justă în activitatea sa numai situîndu-se hotărît pe poziția ideologiei clasei muncitoare, numai călăuzindu-se fără rezerve după principiile materialismului dialectic și istoric, aceasta fiind unica poziție care favorizează progresul științei și culturii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1. Această robie [a gloatelor] nu putu însă fi complectă decît prea tîrziu, din pricina turburărilor țării care favorizau oarecît pe țărani, dîndu-le prilej a rătăci dintr-o parte a țării într-alta și operînd astfel o adeasă strămutare în stări. BĂLCESCU, O. I 139. 2. (Despre persoane sau colectivități) A sprijini, a da concurs, a ocroti (uneori în mod abuziv). Cîte vițiuri s-au strecurat în frumoasa noastră țară subt ocrotirea unui guvern... care favoriza patimile! NEGRUZZI, S. I 288.
favorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 favorizeáză
favorizáre s. f., g.-d. art. favorizắrii
favorizá vb., ind. prez. 1 sg. favorizéz, 3 sg. și pl. favorizeáză
favorizáre s. f., g.-d. art. favorizării; pl. favorizări
FAVORIZÁ vb. 1. v. ușura. 2. a ajuta, a avantaja, a sluji. (Norocul, întâmplarea l-a ~.) 3. a proteja, (înv.) a prii. (Să iubim până ce Amor ne ~.) 4. v. părtini.
FAVORIZÁRE s. 1. v. ușurare. 2. protejare (~ celor doi îndrăgostiți.) 3. v. părtinire.
A favoriza ≠ a defavoriza
Favorizare ≠ defavorizare
FAVORIZÁ vb. I. tr. 1. A fi favorabil, prielnic (față de cineva sau de ceva); a înlesni. 2. A acorda (cuiva) o favoare, a sprijini pe cineva (uneori abuziv). [Cf. fr. favoriser].
FAVORIZÁRE s.f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. ◊ Favorizarea infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii (urmărire, judecată sau executarea pedepsei). [< favoriza].
FAVORIZÁ vb. tr. 1. a fi favorabil (față de cineva sau de ceva). 2. a acorda (cuiva) o favoare, a sprijini (abuziv) pe cineva. (< fr. favoriser)
FAVORIZÁRE s. f. acțiune de a favoriza. ♦ (jur.) ă infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i ușura consecințele infracțiunii. (< favoriza)
A FAVORIZÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni, fenomene, evenimente etc.) A înlesni, creând condiții favorabile. 2) (persoane) A susține în mod abuziv, acordând favoruri (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a părtini; a avantaja; a privilegia; a proteja. /<fr. favoriser
favorizà v. 1. a trata cu o bunăvoință particulară, a protege; 2. a secunda, a fi favorabil: noaptea favoriză fuga lor.
*favorizéz v. tr. (f. favoare, fr. favoriser). Tratez favorabil. Acord preferență. Ajut: noaptea ĭ-a favorizat fuga.
FAVORIZA vb. 1. a facilita, a înlesni, a ușura. (A ~ producerea unui fenomen.) 2. a ajuta, a avantaja, a sluji. (Norocul, întîmplarea l-a ~.) 3. a proteja, (înv.) a prii. (Să iubim pînă ce Amor ne ~.) 4. a avantaja, a părtini, a privilegia a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)
FAVORIZARE s. 1. facilitare, înlesnire, ușurare. (~ producerii unui fenomen.) 2. protejare. (~ celor doi îndrăgostiți.) 3. avantajare, părtinire, protejare, (înv) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.)

favorizare dex

Intrare: favoriza
favoriza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: favorizare
favorizare substantiv feminin