favoritism definitie

11 definiții pentru favoritism

favoritism sn [At: MAIORESCU, D. IV, 422 / Pl: ~e / E: fr favoritisme] 1 Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri. 2 (Lpl) Favoruri acordate în mod abuziv și nemeritat.
FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme.
FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme.
FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri, de avantaje, din partea unor persoane suspuse, pe baza unor preferințe sau interese personale, familiale etc. Se indignau împotriva actelor de favoritism și imoralitate. PAS, Z. III 273. A venit momentul ca, mai ales în școală... noi romînii să încetăm o dată cu nenorocita sistemă a favoritismului, a îngăduielii, a hatîrului. CARAGIALE, O. II 173.
favoritísm s. n., pl. favoritísme
favoritísm s. n., pl. favoritísme
FAVORITÍSM s.n. Situație, sistem în care totul se obține prin favoruri și nu prin merite. [Cf. fr. favoritisme].
FAVORITÍSM s. n. acordare de favoruri, de avantaje nemeritate. (< fr. favoritisme)
FAVORITÍSM ~e n. Acordare neîntemeiată și abuzivă de favoruri; protecționism. /<fr. favoritisme
favoritism n. influența sau puterea favoriților.
*favoritízm n., pl. e (d. favorit; fr. -tisme). Abuz de favorurĭ, de privilegiĭ.

favoritism dex

Intrare: favoritism
favoritism substantiv neutru