Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru favoritism

favoritism sn [At: MAIORESCU, D. IV, 422 / Pl: ~e / E: fr favoritisme] 1 Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri. 2 (Lpl) Favoruri acordate în mod abuziv și nemeritat.
FAVORIT├ŹSM, favoritisme, s. n. Acordare abuziv─â ╚Öi nemeritat─â de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva ├«n mod abuziv ╚Öi nemeritat. ÔÇô Din fr. favoritisme.
FAVORIT├ŹSM, favoritisme, s. n. Acordare abuziv─â ╚Öi nemeritat─â de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva ├«n mod abuziv ╚Öi nemeritat. ÔÇô Din fr. favoritisme.
FAVORIT├ŹSM, favoritisme, s. n. Acordare abuziv─â ╚Öi nemeritat─â de favoruri, de avantaje, din partea unor persoane suspuse, pe baza unor preferin╚Ťe sau interese personale, familiale etc. Se indignau ├«mpotriva actelor de favoritism ╚Öi imoralitate. PAS, Z. III 273. A venit momentul ca, mai ales ├«n ╚Öcoal─â... noi rom├«nii s─â ├«ncet─âm o dat─â cu nenorocita sistem─â a favoritismului, a ├«ng─âduielii, a hat├«rului. CARAGIALE, O. II 173.
favorit├şsm s. n., pl. favorit├şsme
favorit├şsm s. n., pl. favorit├şsme
FAVORIT├ŹSM s.n. Situa╚Ťie, sistem ├«n care totul se ob╚Ťine prin favoruri ╚Öi nu prin merite. [Cf. fr. favoritisme].
FAVORIT├ŹSM s. n. acordare de favoruri, de avantaje nemeritate. (< fr. favoritisme)
FAVORIT├ŹSM ~e n. Acordare ne├«ntemeiat─â ╚Öi abuziv─â de favoruri; protec╚Ťionism. /<fr. favoritisme
favoritism n. influen╚Ťa sau puterea favori╚Ťilor.
*favorit├şzm n., pl. e (d. favorit; fr. -tisme). Abuz de favorur─ş, de privilegi─ş.

Favoritism dex online | sinonim

Favoritism definitie

Intrare: favoritism
favoritism substantiv neutru