fatalist, ~ă [At: CONTEMP., 8, II, 1949, nr 160, 2/3 / Pl: ~iști, ~e / E: fr fataliste 1-2 a Care aparține fatalismului (1-2). 3-4 a Care se referă la fatalism (1-2). 5-6 a Care se întemeiază pe fatalism (1-2). 7-8 smf, a (Persoană) care crede în puterea absolută a destinului.

FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste.

FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste.

FATALÍST², -Ă, fataliști, -ste, s. m. și f. Persoană care crede în fatalitate.

FATALÍST¹, -Ă, fataliști, -ste, adj. Care se referă la fatalism; care se întemeiază pe fatalism. Concepție fatalistă. ▭ Combătînd pe acei care negau caracterul obiectiv al legilor economice, I. V. Stalin a arătat totodată fundamentala greșeală a acelora care susțin teze fataliste, codiste, care neagă posibilitatea folosirii legilor, o dată cunoscute, în interesul societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 52.

fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste

fatalíst s. m., adj. m., pl. fatalíști; f. sg. fatalístă, pl. fatalíste

FATALÍST, -Ă adj. Referitor la fatalism, bazat pe fatalism. // s.m. și f. Adept al fatalismului, cel care crede în fatalitate. [Cf. fr. fataliste].

FATALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al fatalismului; (cel) care crede în fatalitate. (< fr. fataliste)

FATALÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de fatalism; propriu fatalismului. /<fr. fataliste

FATALÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al fatalismului. 2) Persoană care crede în fatalitate. /<fr. fataliste

fatalist m. cel ce crede în fatalism.

*fatalíst, -ă adj. (d. fatal; fr. -iste). Care crede în fatalizm. Nenorocos, persecutat de soartă.