fascinare definitie

2 intrări

24 definiții pentru fascinare

fascina vt [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 261 / Pzi: ~nez / E: fr fasciner, lat fascinare] 1 A domina prin forța privirii Si: (fig) a hipnotiza. 2 A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun Si: a captiva (2), a seduce.
fascinare2 sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: fascină + -are] 1 Așezare de fascine. 2 Fascinaj.
fascinare1 sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: fascina] 1 Dominare exercitată de cineva asupra cuiva prin forța privirii Si: (fig) hipnotizare. 2 Producere a unei impresii deosebite asupra cuiva prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun Si: captivare (3), seducere.
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.
FASCINÁRE, fascinări, s. f. Acțiunea de a fascina și rezultatul ei. – V. fascina.
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare.
FASCINÁRE, fascinări, s. f. Acțiunea de a fascina și rezultatul ei. – V. fascina.
FASCINÁ, fascinez, vb. I. Tranz. 1. A supune (pe cineva) cu privirea, a subjuga. Dinu Dănoiu fixa spre el ochii mari negri frumoși, fascinîndu-l parcă prin dorința lor intensă. CAMIL PETRESCU, N. 93. Ochii omului osîndit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. REBREANU, P. S. 23. M-am oprit fascinat de ochii lui pătrunzători. BASSARABESCU, S. N. 25. ◊ Fig. Fila albă de hîrtie... stă înaintea mea și mă fascinează. ANGHEL, PR. 105. 2. (Folosit și absolut) A cuceri prin unele însușiri, a fermeca, a captiva. V. răpi. Orice mișcare a lui e studiată, mersul, îmbrăcămintea, vorba, totul atrage și fascinează. BART, E. 153. O civilizație superioară fascinează, prin însuși faptul că e superioară. IBRĂILEANU, SP. CR. 261.
fasciná (a ~) vb., ind. prez. 3 fascineáză
fascináre s. f., g.-d. art. fascinắrii
fasciná vb., ind. prez. 1 sg. fascinéz, 3 sg. și pl. fascineáză
fascináre s. f., g.-d. art. fascinării; pl. fascinări
FASCINÁ vb. v. încânta.
FASCINÁRE s. v. încântare.
FASCINÁ vb. I. tr. 1. A vrăji, a subjuga, a încânta (pe cineva) în așa fel, încât să nu mai vadă lucrurile așa cum sunt. 2. A fermeca, a seduce, a captiva. [< fr. fasciner, cf. it., lat. fascinare].
FASCINÁRE s.f. Fascinație. ♦ Operația de așezare a fascinelor. [< fascina, după fr. fascinage].
FASCINÁ vb. tr. 1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta. 2. a fermeca, a captiva. (< fr. fasciner, lat. fascinare)
fasciná (fascinéz, fascinát), vb. – A atrage irezistibil, a captiva. Fr. fasciner, cu pronunțarea lat. fascinare. – Der. (din fr.) fascinant, adj.; fascinator, adj.
A FASCINÁ ~éz tranz. 1) A face să fie cuprins de uimire și de admiratie; a încânta; a fermeca; a vrăji; a delecta; a desfăta. 2) A pune stăpanire pe deplin, împiedicând să reacționeze prompt sau să înțeleagă starea reală a lucrurilor. /<fr. fasciner, lat. fascinare
fascinà v. a fermeca.
*fascinațiúne f. (lat. fascinátio, -ónis). Acțiunea de a fascina. – Și -áție, dar ob. -áre.
*fascinéz v. tr. (lat. fáscino, -áre, d. fáscinum, farmec, fărmăcătorie, d. vgr. báskanon, farmec, baskaino și faskaino, deochĭ, invidiez). Farmec, atrag pin privire: se atribue șarpeluĭ facultatea de a-șĭ fascina prada. Farmec, încânt, uĭmesc: acest orator fascinează auditoriu.
FASCINA vb. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)
FASCINARE s. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.)

fascinare dex

Intrare: fascina
fascina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fascinare
fascinare substantiv feminin