farsor sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr farceur] 1 Persoană neserioasă, care se ține de păcăleli. 2 Impostor.

FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur.

FARSÓR, -OÁRE, farsori, -oare, s. m. și f. Persoană lipsită de seriozitate, care se ține de păcăleli. ♦ Persoană care caută să treacă drept alta decât este în realitate (prin minciuni, înșelătorie); impostor. – Din fr. farceur.

FARSÓR, farsori, s. m. Cel care se ține de farse; om lipsit de seriozitate. V. păcălici, poznaș. Titu Herdelea îl asculta cu toată gravitatea cuvenită, dar în sinea sa se gîndea că acest Baloleanu e un mare farsor. REBREANU, R. II 215. Poeții aceștia, care se numesc decadenți sau simboliști... adeseori îmi fac efectul unor dibaci farsori. DEMETRESCU. O. 146.

farsoáre s. f., g.-d. art. farsoárei; pl. farsoáre

farsór s. m., pl. farsóri

farsoáre s. f., g.-d. art. farsoárei; pl. farsoáre

farsór s. m., pl. farsóri

FARSÓR s. v. impostor.

FARSÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care face farse. ♦ Om neserios; impostor. [< fr. farceur].

FARSÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face farse; om neserios. 2. impostor, șarlatan. (< fr. farceur)

FARSÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care se ține de farse; om care păcălește. /<fr. farceur

farsor m. 1. care joacă numai farse; 2. caraghios.

*farsór, -oáre s. (fr. farceur). Persoană care se ține de farse, poznaș, bufon. Persoană neserioasă: farsoriĭ politicĭ.

FARSOR s. impostor, șarlatan, șnapan.