farfurioară sf [At: (a. 1813) URICARIUL XVI, 234/6 / P: ~ri-oa-ră / V: făr~ / Pl: ~re / E: farfurie + -oară] 1-2 (Șhp) Farfurie (mică) Si: farfuriuță (1-2). 3 Farfurie mică pentru servit dulceață sau ceștile de cafea Si: farfuriuță (3). 4 (La becurile de iluminat) Tub de sticlă în care se află electrozii de care este fixat filamentul incandescent Si: degetar.

FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Farfurie + suf. -ioară.

FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Farfurie + suf. -ioară.

FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1). Poartă șapcă de aghiotant și un palton cu bumbi mari cît niște farfurioare. ALECSANDRI, T. I 195. – Pronunțat: -ri-oa-.

farfurioáră (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. farfurioárei; pl. farfurioáre

farfurioáră s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. farfurioárei; pl. farfurioáre

FARFURIOÁRĂ s. farfuriuță. (O ~ pentru dulceață.)

farfurioáră și -úță f., pl. e. Farfurie mică.

FARFURIOARĂ s. farfuriuță. (O ~ pentru dulceață.)