fantomatic, ~ă a, av [At: PAS, Z. I, 43 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr fantomatique] 1 Ca o fantomă (1). 2 (Fig) Care nu există în realitate.

FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique.

FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -ce, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă. ♦ Fig. Care are o existență incertă, care nu există în realitate. – Din fr. fantomatique.

FANTOMÁTIC, -Ă, fantomatici, -e, adj. Cu aspect de fantomă, ca o fantomă; fig. vag, neprecis. Trec în puterea nopții, pe sub fereastră, căruțe fantomatice. PAS, Z. I 43. ◊ (Adverbial) Cercam tihnit o nouă poezie, Ca să-mi continuu ciclul de la țară, Cînd fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 18.

fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. fantomátică, pl. fantomátice

fantomátic adj. m., pl. fantomátici; f. sg. fantomátică, pl. fantomátice

FANTOMÁTIC adj. spectral. (O apariție ~.)

FANTOMÁTIC, -Ă adj. Cu aspect de fantomă; (fig.) vag, neprecis. [< fr. fantomatique].

FANTOMÁTIC, -Ă adj. 1. cu aspect de fantomă. 2. (fig.) vag, imprecis. (< fr. fantomatique)

FANTOMÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) Care are aspect de fantomă; asemănător unei fantome. 2) fig. Care este lipsit de precizie; vag. /<fr. fantomatique

FANTOMATIC adj. spectral. (O apariție ~.)