Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru fanatic

fanatic, ~ă [At: MARCOVICI, D. 400/17 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr fanatique, lat fanaticus] 1-2 smf, a (Om) dominat de fanatism. 3 a (D. manifestările oamenilor) Care exprimă fanatism Si: (înv) fanaticesc.
FAN├üTIC, -─é, fanatici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifest─ârile oamenilor) Care exprim─â, tr─âdeaz─â fanatism. ÔÇô Din fr. fanatique, lat. fanaticus.
FAN├üTIC, -─é, fanatici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifest─ârile oamenilor) Care exprim─â, tr─âdeaz─â fanatism. ÔÇô Din fr. fanatique, lat. fanaticus.
FAN├üTIC, -─é, fanatici, -e, adj. (Despre persoane) Care e ├«nsufle╚Ťit de o r├«vn─â exagerat─â, capabil de ac╚Ťiuni temerare pentru o convingere, de obicei religioas─â, ╚Öi intolerant p├«n─â la violen╚Ť─â fa╚Ť─â de adversari. Oameni, care... ├«╚Öi tr─âiau via╚Ťa lor omeneasc─â, iubindu-se, pizmuindu-se, gonind dup─â bani ╚Öi dup─â p├«inea de toate zilele, unii fanatici, al╚Ťii pasivi. V. ROM. noiembrie 1953, 342. Talangiu este un om politic... Fanatic ├«n ideile sale, neuit├«nd nimic, ne├«nv─â╚Ť├«nd nimic. BOLINTINEANU, O. 419. ÔŚŐ (Substantivat) Dup─â violen╚Ťa cu care s-a exprimat pare un fanatic. ÔÖŽ (Despre un sentiment, o atitudine, o idee etc.) Dus la extrem, exagerat, p─âtima╚Ö, intolerant. Credin╚Ť─â fanatic─â. Devotament fanatic. Ôľş Apoi deodat─â izbucnesc S─â r├«d─â cu hohot, de m├«ni s─â se prind─â, Fanatic─â hor─â s─â-ntind─â. CO╚śBUC, P. I 93.
fanátic adj. m., s. m., pl. fanátici; adj. f., s. f. fanátică, pl. fanátice
fanátic s. m., adj. m., pl. fanátici; f. sg. fanátică, g.-d. art. fanáticei, pl. fanátice
FANÁTIC adj., s. (BIS.) bigot, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)
FAN├üTIC, -─é adj. (adesea s.) Cuprins de fanatism; (p. ext.) foarte zelos, cu foarte mult zel (pentru ceva).** Care se crede inspirat de divinitate; care este animat de o exaltare religioas─â. ÔÖŽ P─âtima╚Ö, excesiv, intolerant. [< fr. fanatique, it. fanatico, lat. fanaticus].
FANÁTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă. II. (despre sentimente, manifestări) care dovedește fanatism; pătimaș, intolerant. (< fr. fanatique, lat. fanaticus)
FANÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care este stăpânit de fanatism. 2) (despre sentimente) Care vădește fanatism; pătimaș. /<fr. fanatique, lat. fanaticus
fanatic a. 1. care împinge la exces zelul religios; 2. fig care se pasionează foarte pentru un partid, pentru o părere, etc.
*fan├ític, -─â adj. ╚Öi s. (lat. fan├íticus, inspirat de ze─ş d. fanum, templu ├«n care se d─âdea┼ş oracule. V. profan). Care e de un zel excesiv ├«n religiune, ├«n politic─â, ├«n vre-o p─ârere: om, zel fanatic. Adv. ├Än mod fanatic.
FANATIC adj., s. (BIS.) bigot, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)

Fanatic dex online | sinonim

Fanatic definitie

Intrare: fanatic (adj.)
fanatic adjectiv
Intrare: fanatic (s.m.)
fanatic substantiv masculin