fana definitie

4 intrări

14 definiții pentru fana

fana vr [At: KLOPȘTOCK, F. 252 / Pzi: ~nez / E: fr faner] 1 (D. flori și fructe) A se ofili. 2 (Fig; d. oameni) A-și pierde culoarea și prospețimea feței.
fă p vz fără
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Franțuzism; despre flori și despre persoane) A-și pierde prospețimea, a se ofili.
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză
faná vb., ind. prez. 1 sg. fanéz, 3 sg. și pl. faneáză
FANÁ vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veșteji. (O femeie care s-a ~.)
FANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veșteji. [< fr. faner].
FANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veșteji. (< fr. faner)
A FANÁ ~éz tranz. rar A face să se faneze /<fr. faner
A SE FANÁ se ~eáză intranz. livr. 1) (despre flori și unele legume) A-și pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /<fr. faner
FANA vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veșteji. (O femeie care s-a ~.)
Fan, -a, -aca, -ă v. Ștefan I 2.

fana dex

Intrare: fana
fana verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Fană
Fană
Intrare: Fana
Fana
Intrare: fănă
fănă