falsificator, ~oare smf [At: DA ms / V: (pop) ~lși~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr falsificateur] Persoană care comite un fals (18).

falșificator, ~oare smf vz falsificator

FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur.

FALȘIFICATÓR, -OÁRE s. m. și f. v. falsificator.

FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur.

FALȘIFICATÓR, -OÁRE s. m. și f. v. falsificator.

FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care falsifică. În cuprinsul acestui roman era vorba despre crime celebre nedescoperite, despre falsificatori iscusiți, despre atacuri la drumul mare. PAS, Z. I 41. – Variantă: falșificatór, -oáre s. m. și f.

FALȘIFICATÓR, -OÁRE s. m. și f. v. falsificator.

falsificatoáre s. f., g.-d. art. falsificatoárei; pl. falsificatoáre

falsificatór s. m., pl. falsificatóri

falsificatoáre s. f., g.-d. art. falsificatoárei; pl. falsificatoáre

falsificatór s. m., pl. falsificatóri

FALSIFICATÓR s. măsluitor, plăsmuitor, (înv.) falsar, (fam. și peior.) plastograf. (Condamnat ca ~.)

FALSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care falsifică. [Cf. it. falsificatore, fr. falsificateur].

FALSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite un fals. (< fr. falsificateur)

FALSIFICATÓR ~oáre, (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care falsifică ceva. /<fr. falsificateur

falsificator m. cel ce falsifică.

*falsificatór, -oáre adj. și s. Care falsifică: falsificator de banĭ. V. calpuzan.

FALSIFICATOR s. măsluitor, plăsmuitor, (înv.) falsar, (fam. și peior.) plastograf. (Condamnat ca ~.)

FALSIFICATOR calpuzan, dinarist, falsar, iconar, iscălitor.