falsar sm [At: ODOBESCU, S. I, 393 / Pl: ~i / E: lat falsarius cf fr faussaire] (Nob) Falsificator.

FALSÁR, falsari, s. m. (Învechit) Falsificator. La noi falsarii de hrisoave au fost numeroși. ODOBESCU, S. I 393.

FALSÁR, falsari, s. m. (Înv.) Falsificator. – Lat. lit. falsarius (it. falsario).

FALSÁR s. v. falsificator, măsluitor, plăsmuitor.

falsar m. cel ce comite un fals.

falsar s. v. FALSIFICATOR. MĂSLUITOR. PLĂSMUITOR.

falsar, falsari s. m. (intl.) falsificatori de bani.