Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru falnic

falnic, ~─â a [At: DOSOFTEI, PS. 53 / Pl: ~ici, ~ice / E: fal─â + -nic] 1-2 av, a (├Än mod) glorios. 3 a Care impune prin propor╚Ťii Si: grandios, impun─âtor, m─âre╚Ť. 4 a Care se impune prin ╚Ťinut─â, aspect Si: m├óndru, seme╚Ť. 5 a (├Ävp) Trufa╚Ö. 6 a (├Änv; prt) L─âud─âros. 7 a Renumit.
F├üLNIC, -─é, falnici, -ce, adj. Care impune prin propor╚Ťii, grandoare; m─âre╚Ť, impun─âtor, grandios; care impune prin aspect, frumuse╚Ťe, ╚Ťinut─â; seme╚Ť, m├óndru. ÔÖŽ Vestit, renumit. ÔÇô Fal─â + suf. -nic.
F├üLNIC, -─é, falnici, -ce, adj. Care impune prin propor╚Ťii, grandoare; m─âre╚Ť, impun─âtor, grandios; care impune prin aspect, frumuse╚Ťe, ╚Ťinut─â; seme╚Ť, m├óndru. ÔÖŽ Vestit, renumit. ÔÇô Fal─â + suf. -nic.
F├üLNIC, -─é, falnici, -e, adj. 1. M─âre╚Ť, impun─âtor, m├«ndru. Din umbra falnicelor bol╚Ťi Ea pasul ╚Öi-l ├«ndreapt─â Ling─â fereastr─â, unde-n col╚Ť Luceaf─ârul a╚Öteapt─â. EMINESCU, O. I 167. Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioas─â! ALECSANDRI, P. A. 72. ÔŚŐ (Adverbial) Ceahl─âul, ridic├«ndu-╚Öi falnic fruntea peste grinduri, ne prive╚Öte ├«nc─â din negurile dep─ârt─ârii. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 173. Peste-un ceas p─âg├«n─âtatea e ca pleava v├«nturat─â Acea grindin-o╚Ťelit─â ├«nspre Dun─âre o m├«n─â, Iar ├«n urma lor se-n╚Ťinde falnic armia rom├«n─â. EMINESCU, O. I 148. 2. (Despre persoane) Trufa╚Ö, seme╚Ť, m├«ndru. Pe poarta deschis─â intr─â vod─â, ├«ntre boieri, falnic. SADOVEANU, O. VII 108. Peste c├«teva clipe, r─âcorit, se ├«nfipse falnic ├«n pragul cancelariei. REBREANU, R. I 115. Am m├«ncat p├«ne, legume, ╚ś-am umblat falnic─â-n lume. HODO╚ś, P. P. 140.
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice
fálnic adj. m., pl. fálnici; f. sg. fálnică, g.-d. art. fálnicei, pl. fálnice
F├üLNIC adj. 1. grandios, impozant, impresionant, impun─âtor, maiestuos, m─âre╚Ť, seme╚Ť, splendid, (livr.) magnific, (pop.) m├óndru, (├«nv. ╚Öi reg.) f─âlos, (fig.) trufa╚Ö. (V├órfurile ~ ale mun╚Ťilor.) 2. v. frumos. 3. glorios, str─âlucit, (├«nv.) f─âlos. (Un ~ viitor.)
F├üLNIC adj. v. fudul, grandoman, infatuat, ├«ncrezut, ├«nfumurat, ├«ng├ómfat, megaloman, m├óndru, orgolios, seme╚Ť, trufa╚Ö, ╚Ťan╚Ťo╚Ö, vanitos.
Falnic Ôëá near─âtos
F├üLNIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care manifest─â fal─â; plin de sine; ├«ncrezut; m├óndru; fudul; m─âre╚Ť; ├«ng├ómfat; ├«nfumurat; seme╚Ť. 2) Care are o ╚Ťinut─â impresionant─â; cu aspect senza╚Ťional. 3) (despre persoane) Care denot─â demnitate ╚Öi m├óndrie; plin de demnitate ╚Öi m├óndrie; trufa╚Ö; seme╚Ť. /fal─â + suf. ~nic
falnic a. care se fălește (în sens bun): mândru, impunător.
f├ílnic, -─â adj. (d. fal─â). M├«ndru, glorios, impun─âtor: om, castel falnic. Adv. Cu fal─â: steagu f├«lf├«─şe falnic.
falnic adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ├ÄNCREZUT. ├ÄNFUMURAT. ├ÄNG├ÄMFAT. MEGALOMAN. M├ÄNDRU. ORGOLIOS. SEME╚Ü. TRUFA╚ś. ╚ÜAN╚ÜO╚ś. VANITOS.
FALNIC adj. 1. grandios, impozant, impresionant, impun─âtor, maiestos, m─âre╚Ť, seme╚Ť, splendid, (livr.) magnific, (pop.) m├«ndru, (├«nv. ╚Öi reg.) f─âlos, (fig.) trufa╚Ö. (V├«rfurile ~ ale mun╚Ťilor.) 2. ar─âtos, aspectuos, frumos, impozant, (pop.) m├«ndru. (O cas─â ~.) 3. glorios, str─âlucit, (├«nv.) f─âlos. (Un ~ viitor.)

Falnic dex online | sinonim

Falnic definitie

Intrare: falnic
falnic adjectiv