falangă f. od. 1. drug în care se prindeau picioarele celui ce avea să primească falanga: o falangă ’n drum scotea, pe drumeți pe toți bătea POP.; 2. bătaie cu nuiele pe tălpi, obișnuită la noi în vremea Fanarioților și desființată sub administrațiunea lui Kisselef. [Gr. mod. FÀLANGAS].