faianța vt [At: DEX / P: fa-ian~ / Pzi: ~țez / E: faianță] A acoperi cu plăci de faianță.

faianțare sf [At: DEX / P: fa-ian~ / Pl: ~țări / E: faianță] Acoperire cu plăci de faianță.

FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.

FAIANȚÁRE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța.

FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.

FAIANȚÁRE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța.

faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză

faianțáre s. f., g.-d. art. faianțắrii; pl. faianțắri

faianțá vb. (sil. fa-ian-), ind. prez. 1 sg. faianțéz, 3 sg. și pl. faianțeáză

faianțáre s. f. (sil. fa-ian-), g.-d. art. faianțării; pl. faianțări

FAIANȚÁ vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianța].

FAIANȚÁRE s.f. Acțiunea de a faianța și rezultatul ei. [Pron. fa-ian-. / < faianța.

FAIANȚÁ vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță)

A FAIANȚÁ ~éz tranz. (elemente de construcție) A acoperi cu plăci de faianță. [Sil. fa-ian-] /Din faianță