faianțare definitie

2 intrări

14 definiții pentru faianțare

faianța vt [At: DEX / P: fa-ian~ / Pzi: ~țez / E: faianță] A acoperi cu plăci de faianță.
faianțare sf [At: DEX / P: fa-ian~ / Pl:ări / E: faianță] Acoperire cu plăci de faianță.
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.
FAIANȚÁRE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța.
FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.
FAIANȚÁRE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța.
faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză
faianțáre s. f., g.-d. art. faianțắrii; pl. faianțắri
faianțá vb. (sil. fa-ian-), ind. prez. 1 sg. faianțéz, 3 sg. și pl. faianțeáză
faianțáre s. f. (sil. fa-ian-), g.-d. art. faianțării; pl. faianțări
FAIANȚÁ vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianța].
FAIANȚÁRE s.f. Acțiunea de a faianța și rezultatul ei. [Pron. fa-ian-. / < faianța.
FAIANȚÁ vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță)
A FAIANȚÁ ~éz tranz. (elemente de construcție) A acoperi cu plăci de faianță. [Sil. fa-ian-] /Din faianță

faianțare dex

Intrare: faianța
faianța verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: fa-ian-
Intrare: faianțare
faianțare substantiv feminin
  • silabisire: fa-ian-