Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru facultativ

facultativ, ~─â a [At: GHICA, S. 450 / Pl: ~i, ~e / E: fr facultatif] Care nu e obligatoriu Si: benevol.
FACULTAT├ŹV, -─é, facultativi, -e, adj. Care este l─âsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. ÔÇô Din fr. facultatif.
FACULTAT├ŹV, -─é, facultativi, -e, adj. Care este l─âsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. ÔÇô Din fr. facultatif.
FACULTAT├ŹV, -─é, facultativi, -e, adj. (├Än opozi╚Ťie cu obligatoriu) L─âsat la alegere, dup─â voia cuiva, neobligatoriu, benevol. Sta╚Ťie facultativ─â. Bibliografie facultativ─â.
facultat├şv adj. m., pl. facultat├şvi; f. facultat├şv─â, pl. facultat├şve
facultat├şv adj. m., pl. facultat├şvi; f. sg. facultat├şv─â, pl. facultat├şve
FACULTAT├ŹV adj. 1. v. benevol. 2. v. op╚Ťional. 3. v. supletiv.
Facultativ Ôëá obligatoriu
FACULTAT├ŹV, -─é adj. L─âsat, f─âcut la alegerea, dup─â voia, dup─â bunul plac al cuiva; benevol. [< fr. facultatif].
FACULTAT├ŹV, -─é adj. l─âsat la alegerea, la voia cuiva; neobligatoriu, benevol. (< fr. facultatif)
FACULTAT├ŹV ~─â ( ~i, ~e) (despre lec╚Ťii, prelegeri, cursuri etc.) Care poate fi frecventat dup─â dorin╚Ť─â. /<fr. facultatif
facultativ a. care se poate face sau nu (├«n opozi╚Ťiune cu obligatoriu).
*facultat├şv. -─â adj. (d. facultate; fr. facultatif). Care e l─âsat la vo─şa ta s─â-l fac─ş or─ş nu: munc─â facultativ─â. Adv. ├Än mod facultativ.
FACULTATIV adj. 1. benevol, nesilit. (Contribu╚Ťii ~.) 2. (JUR.) supletiv. (O norm─â legal─â ~.)

Facultativ dex online | sinonim

Facultativ definitie

Intrare: facultativ
facultativ adjectiv