*factíce adj. (fr. factice, d. lat. facticius). Artificial, imitat: apă minerală factice. Fig. Imaginar. Nenatural: suferință factice. – Pl. f. ar trebui să fie în ĭ, ca rece, recĭ. Totușĭ nu se zice de cît durerĭ factice. Forma maĭ corectă la sing. ar fi fost facticiŭ. Cp. cu novice.