Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru facilitate

facilitat2, ~─â a [At: MDA ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: facilita] (D. ac╚Ťiuni, evenimente etc.) A c─ârui producere sau desf─â╚Öurare a fost u╚Öurat─â Si: favorizat2 (5), ├«nlesnit2.
facilitate sf [At: C─éLINESCU, E. O. II, 24 / Pl: ~t─â╚Ťi / E: fr facilit├ę, lat facilitas, -atis] 1 U╚Öurin╚Ť─â de a realiza ceva. 2 Abilitate. 3 Adaptabilitate. 4 Superficialitate. 5 (Lpl) ├Änlesniri f─âcute cuiva.
FACILIT├üTE, facilit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öire a ceea ce este facil; ├«nsu╚Öirea de a realiza, de a face ceva f─âr─â mari eforturi, cu u╚Öurin╚Ť─â. ÔÖŽ (La pl.) ├Änlesniri f─âcute cuiva. Facilit─â╚Ťi de plat─â. ÔÇô Din fr. facilit├ę, lat. facilitas, -atis.
FACILIT├ü, facilitez, vb. I. Tranz. A ├«nlesni, a u╚Öura ├«ndeplinirea unei ac╚Ťiuni, producerea unui fenomen etc. ÔÇô Din fr. faciliter.
FACILIT├üTE, facilit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öire a ceea ce este facil; ├«nsu╚Öirea de a realiza, de a face ceva f─âr─â mari eforturi, cu u╚Öurin╚Ť─â. ÔÖŽ (La pl.) ├Änlesniri f─âcute cuiva. Facilit─â╚Ťi de plat─â. ÔÇô Din fr. facilit├ę, lat. facilitas, -atis.
FACILIT├üTE, facilit─â╚Ťi, s. f. (Fran╚Ťuzism) Calitatea de a face un lucru cu u╚Öurin╚Ť─â, f─âr─â efort. Facilitate in exprimare.
facilit├íte s. f., g.-d. art. facilitß║»╚Ťii; pl. facilitß║»╚Ťi
facilit├í vb., ind. prez. 1 sg. facilit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. facilite├íz─â
facilit├íte s. f., g.-d. art. facilit─â╚Ťii; pl. facilit─â╚Ťi
FACILITÁ vb. v. ușura.
FACILIT├üTE s. 1. v. u╚Öurin╚Ť─â. 2. (mai ales la pl.) v. ├«nlesnire.
FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].
FACILIT├üTE s.f. U╚Öurin╚Ť─â. ÔÖŽ (La pl.) ├Änlesniri f─âcute cuiva. [Cf. fr. facilit├ę, lat. facilitas].
FACILIT├üTE s. f. 1. ├«nsu╚Öirea a ceea ce este facil (1); u╚Öurin╚Ť─â. 2. (inform.) caracteristic─â a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organiz─ârii datelor ori corect─ârii erorilor. (< fr. facilit├ę, lat. facilitas)
A FACILIT├ü ~├ęz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a u╚Öura; a ├«nlesni. /<fr. faciliter
FACILIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Condi╚Ťie special─â acordat─â unei persoane. /<fr. facilit├ę, lat. facilitas, ~atis
facilitate f. ├«nlesnire, u╚Öurin╚Ť─â.
*facilit├íte f. (lat. fac├şlitas, -├ítis. V. facultate). Calitatea de a fi facil, ├«nlesnire, u╚Öurin╚Ť─â. Bun─âtate, indulgen╚Ť─â: facilitate de caracter. Pl. Termin acordat p. plat─â: a acorda facilit─â╚Ť─ş.
FACILITATE s. 1. ├«nlesnire, simplitate, u╚Öurin╚Ť─â, (rar) lesniciune, u╚Öur─âtate, u╚Öurime. (~ rezolv─ârii unei probleme.) 2. (mai ales la pl.) ├«nlesnire, u╚Öurare. (I-a f─âcut unele ~t─â╚Ťi de plat─â.)

Facilitate dex online | sinonim

Facilitate definitie

Intrare: facilitat
facilitat participiu
Intrare: facilitate
facilitate substantiv feminin