facilitate definitie

2 intrări

19 definiții pentru facilitate

facilitat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: facilita] (D. acțiuni, evenimente etc.) A cărui producere sau desfășurare a fost ușurată Si: favorizat2 (5), înlesnit2.
facilitate sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 24 / Pl: ~tăți / E: fr facilité, lat facilitas, -atis] 1 Ușurință de a realiza ceva. 2 Abilitate. 3 Adaptabilitate. 4 Superficialitate. 5 (Lpl) Înlesniri făcute cuiva.
FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.
FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.
FACILITÁTE, facilități, s. f. (Franțuzism) Calitatea de a face un lucru cu ușurință, fără efort. Facilitate in exprimare.
facilitáte s. f., g.-d. art. facilitắții; pl. facilitắți
facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. și pl. faciliteáză
facilitáte s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități
FACILITÁ vb. v. ușura.
FACILITÁTE s. 1. v. ușurință. 2. (mai ales la pl.) v. înlesnire.
FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].
FACILITÁTE s.f. Ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. [Cf. fr. facilité, lat. facilitas].
FACILITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este facil (1); ușurință. 2. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. (< fr. facilité, lat. facilitas)
A FACILITÁ ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a ușura; a înlesni. /<fr. faciliter
FACILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Condiție specială acordată unei persoane. /<fr. facilité, lat. facilitas, ~atis
facilitate f. înlesnire, ușurință.
*facilitáte f. (lat. facílitas, -átis. V. facultate). Calitatea de a fi facil, înlesnire, ușurință. Bunătate, indulgență: facilitate de caracter. Pl. Termin acordat p. plată: a acorda facilitățĭ.
FACILITATE s. 1. înlesnire, simplitate, ușurință, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 2. (mai ales la pl.) înlesnire, ușurare. (I-a făcut unele ~tăți de plată.)

facilitate dex

Intrare: facilitat
facilitat participiu
Intrare: facilitate
facilitate substantiv feminin