facilita vt [At: MAIORESCU, D. 156 / Pzi: ~tez / E: fr faciliter] A ușura desfășurarea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. Si: a favoriza (3), a înlesni.

facilitat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: facilita] (D. acțiuni, evenimente etc.) A cărui producere sau desfășurare a fost ușurată Si: favorizat² (5), înlesnit².

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înlesni, a ușura. Structura gramaticală aglutinantă a limbii facilitează îmbinarea semnelor ideografice și fonetice în scriere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2.

facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză

facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. și pl. faciliteáză

FACILITÁ vb. v. ușura.

FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].

FACILITÁ vb. tr. a înlesni, a ușura, a favoriza. (< fr. faciliter, lat., it. facilitare)

A FACILITÁ ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a ușura; a înlesni. /<fr. faciliter

facilità v. a înlesni, a ușura.

*facilitéz v. tr. (d. facil; fr. faciliter, d. it. facilitare). Ușurez, înlesnesc.

FACILITA vb. a favoriza, a înlesni, a ușura. (A ~ producerea unui fenomen.)