fărămătură sf vz fărâmătură

fărămătură f. rezultatul fărămării, bucată fărămată, părticică rămasă: fărămăturile ospățului.

fărămătúră f. Fărmătură.

fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr’o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.