Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru extremitate

extremitate sf [At: DEX / Pl: ~t─â╚Ťi / E: fr extremite] 1 Limit─â. 2 Parte extrem─â. 3 (Spc) Parte terminal─â, periferic─â, a unui organ sau a corpului. 4 Punct final.
EXTREMIT├üTE, extremit─â╚Ťi, s. f. Limit─â, parte extrem─â, punct final. ÔÖŽ Parte terminal─â, periferic─â a unui organ sau a corpului. ÔÇô Din fr. extr├ęmit├ę.
EXTREMIT├üTE, extremit─â╚Ťi, s. f. Limit─â, parte extrem─â, punct final. ÔÖŽ Parte terminal─â, periferic─â a unui organ sau a corpului. ÔÇô Din fr. extr├ęmit├ę.
EXTREMIT├üTE, extremit─â╚Ťi, s. f. Limit─â, parte extrem─â, cap─ât al unui lucru, punct final. Extremit─â╚Ťile ╚Öinelor. ÔŚŐ Expr. A trece de la (sau a c─âdea dintr-)o extremitate la (sau ├«n) alta = a trece de la o extrem─â la alta, v. extrem─â. ÔÖŽ Parte terminal─â, periferic─â a corpului sau a unui organ. Mai ales extremit─â╚Ťile s├«nt expuse la deger─âturi.
extremit├íte s. f., g.-d. art. extremitß║»╚Ťii; pl. extremitß║»╚Ťi
extremit├íte s. f., g.-d. art. extremit─â╚Ťii; pl. extremit─â╚Ťi
EXTREMIT├üTE s. 1. cap, cap─ât, col╚Ť, extrem─â, limit─â, margine, (├«nv.) sconcenie. (La cealalt─â ~ a ╚Ť─ârii.) 2. v. margine. 3. v. latur─â. 4. v. cap. 5. cap, cap─ât. (~ de dinapoi a b─ârcii.) 6. v. v├órf.
EXTREMIT├üTE s.f. Cap─ât, limit─â, parte extrem─â, hotar. ÔÖŽ Parte terminal─â a unui organ sau a corpului. [Var. estremitate s.f. / cf. fr. extr├ęmit├ę, lat. extremitas].
EXTREMIT├üTE s. f. punct final, limit─â, parte extrem─â, hotar. ÔŚŐ parte terminal─â a unui organ sau a corpului. (< fr. extr├ęmit├ę, lat. extremitas)
EXTREMIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Parte extrem─â. 2) Parte terminal─â a unui organ sau a corpului. /<fr. extremit├ę
extremitate f. 1. parte extrem─â, margine: extremitatea uli╚Ťei; 2. cap─ât, c─âp─ât├óiu: extremitatea unei funii; 3. starea unui bolnav care e s─â moar─â: e la extremitate; 4. ultim─â stare de nenorocire, de suferin╚Ť─â; 5. pl. Anat. bra╚Ťele ╚Öi gambele.
*extremit├íte f. (extr├ęmitas, -├ítis). Parte extrem─â, cap─ât: extremitatea une─ş funi─ş, une─ş strade. V├«rf: extremitatea unu─ş copac. Situa╚Ťiune extrem─â (dificil─â), aman: a fi la extremitate. Pl. M├«nile ╚Öi pic─şoarele: a avea extremit─â╚Ťile ├«nghe╚Ťate. Acte de violen╚Ť─â, de furie: a ajunge la extremit─â╚Ť─ş.
EXTREMITATE s. 1. cap, cap─ât, col╚Ť, extrem─â, limit─â, margine, (├«nv.) sconcenie. (La cealalt─â ~ a ╚Ť─ârii.) 2. limit─â, margine, (├«nv.) soroc. (La ~ c├«mpiei.) 3. latur─â, margine, parte. (Doarme pe ~ dreapt─â a patului.) 4. cap, cap─ât, c─âp─ât├«i. (La ~ patului.) 5. cap, cap─ât. (~ de dinapoi a b─ârcii.) 6. cap, cap─ât, v├«rf. (~ bastonului.)

Extremitate dex online | sinonim

Extremitate definitie

Intrare: extremitate
extremitate substantiv feminin