Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru extrem

estrem, ~─â smf, sn, a vz extrem
extrem, ~─â [At: ASACHI, E. I, 113/19 / V: (├«nv) est~ / Pl: ~i, ~e, (├«vr) ~uri sn / E: fr extr├Ęme] 1 sm, (├«nv) sn (Mat; ├«oc mezi) Primul ╚Öi ultimul termen al unei propor╚Ťii. 2 sf, sn Fiecare dintre cele dou─â limite opuse ale unui lucru. 3 sf, sn (Fig) Fiecare dintre cele dou─â limite opuse, din punct de vedere calitativ, ale unei categorii de fenomene. 4 sf, sn Cea mai mare ╚Öi cea mai mic─â valoare pe care o poate lua o m─ârime variabil─â. 5 sf (├Äe) ~ele se ating (sau, rar, se ├«nt├ólnesc) Lucruri opuse, caractere, p─âreri contrare se pot apropia foarte mult sau pot prezenta asem─ân─âri nea╚Öteptate. 6 sf (Mat) Valoare maxim─â sau minim─â pe care o poate lua o func╚Ťie ├«ntr-un domeniu dat. 7 sf (Adesea determinat prin ÔÇ×dreapt─âÔÇŁ sau ÔÇ×st├óng─âÔÇŁ) Fiecare dintre cele dou─â zone laterale ale unui teren de fotbal, de handbal sau de hochei. 8 sf Juc─âtor care ocup─â locul cel mai ├«naintat din st├ónga sau din dreapta ├«ntr-o echip─â de fotbal, de handbal sau de hochei. 9 sn (├Änv) Limit─â superioar─â. 10 sn (├Änv) Punct culminant. 11 sn (├Älav) (P├ón─â) la - (P├ón─â) la limit─â, p├ón─â la ultima posibilitate. 12 a Care ajunge la limita superioar─â, la cel mai ├«nalt grad (ca intensitate, amploare etc.) Vz superior, maxim. 13 a Foarte mare. 14 a Care se afl─â ├«n punctul cel mai ├«ndep─ârtat fa╚Ť─â de un punct de referin╚Ť─â. 15 a Care se afl─â la marginea unui spa╚Ťiu delimitat. 16 a Care se afl─â la cap─ât. 17 a (├Äs) ~ul Orient Spa╚Ťiu geografic care cuprinde ╚Ť─ârile situate ├«n partea de r─âs─ârit a Asiei. 18 a (Pol; ├«s) ~─â dreapt─â (st├óng─â) Frac╚Ťiune reprezent├ónd pozi╚Ťia cea mai radical─â fa╚Ť─â de politica unui partid (de st├ónga sau de dreapta). 19 a (Pol; ├«as) Totalitate a grup─ârilor politice care reprezint─â ideile cele mai radicale (de st├ónga sau de dreapta). 20 a Care se afl─â la limitele opuse ale unui obiect, sau grup de obiecte. 21 a Care reprezint─â cea mai mare sau cea mai mic─â valoare pe care o poate lua o m─ârime variabil─â. 22 a Care se afl─â la limitele opuse, din punct de vedere calitativ, ale unei categorii de fenomene. 23 a Care dep─â╚Öe╚Öte (cu mult) limitele normale. 24 a Care ├«ntrece m─âsura Vz excesiv, exagerat, nem─âsurat. 25 a (D. situa╚Ťii, ├«mprejur─âri) Foarte grav. 26 a (D. manifest─âri, ac╚Ťiuni, mijloace terapeutice etc.) Foarte energic, determinat de ├«mprejur─âri grave, desperate. 27 a (D. oameni) Care are idei, atitudini, sentimente exagerate Vz extremist (1). 28 a (D. doctrine, ideologii etc.) Lipsit de modera╚Ťie Si: (rar) exclusiv (20).
extrem-oriental, ~─â a [At: LOVINESCU, C. VII 134 / Pl: ~i, ~e / E: fr extrem-oriental] 1 Care apar╚Ťine Extremului (17)-0rient. 2 Specific Extremului (17)-Orient. 3 Care provine din Extremul (17)-Orient. 4 Care se refer─â la Extremul (17)-Orient.
EXTR├ëM, -─é, extremi, -e, adj., s. f., s. m., s. n. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ÔŚŐ Loc. adv. La extrem = p├ón─â la ultima limit─â, peste m─âsur─â. ÔÖŽ (Adverbial; urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ, formeaz─â superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ÔÖŽ (Despre mijloace terapeutice, solu╚Ťii, remedii etc.) Foarte energic, ├«ntrebuin╚Ťat numai ├«n ├«mprejur─âri deosebit de grave; radical, drastic. 3. A╚Öezat ├«n punctul cel mai ├«ndep─ârtat, la cap─ât, la v├órf, la margine. 4. (Mat.) Care are cea mai mare sau cea mai mic─â dintre valorile pe care le poate avea o m─ârime. II. S. f. 1. Margine, limit─â, cap─ât (foarte ├«ndep─ârtat). ÔŚŐ Expr. A trece de la (sau a c─âdea dintr-)o extrem─â la (sau ├«ntr-)alta = a trece de la o atitudine (exagerat─â) la alta opus─â (dar tot exagerat─â). ÔÖŽ Extrem─â dreapt─â (sau st├óng─â) = partid sau frac╚Ťiune politic─â dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situeaz─â pe pozi╚Ťii extremiste de dreapta (sau de st├ónga); parte ultraradical─â, exagerat─â de dreapta (sau de st├ónga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mic─â a unei m─ârimi. 3. Juc─âtor care ocup─â locul lateral cel mai ├«naintat din st├ónga sau din dreapta ├«ntr-o echip─â de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul ╚Öi ultimul termen al unei propor╚Ťii. 2. S. n. Maximul sau minimul unei func╚Ťii. ÔÇô Din fr. extr├¬me, lat. extremus.
EXTR├ëM, -─é, extremi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ÔŚŐ Loc. adv. La extrem = p├ón─â la ultima limit─â, peste m─âsur─â. ÔÖŽ (Adverbial; urmat de determin─âri introduse prin prep. ÔÇ×deÔÇŁ, formeaz─â superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ÔÖŽ (Despre mijloace terapeutice, solu╚Ťii, remedii etc.) Foarte energic, ├«ntrebuin╚Ťat numai ├«n ├«mprejur─âri deosebit de grave; radical, drastic. 3. A╚Öezat ├«n punctul cel mai ├«ndep─ârtat, la cap─ât, la v├órf, la margine. 4. Care are cea mai mare sau cea mai mic─â dintre valorile pe care le poate avea o m─ârime. II. S. f. 1. Margine, limit─â, cap─ât (foarte ├«ndep─ârtat) ÔŚŐ Expr. A trece de la (sau a c─âdea dintr-)o extrem─â la (sau ├«ntr-)alta = a trece de la o atitudine (exagerat─â) la alta opus─â (dar tot exagerat─â). ÔÖŽ Extrem─â dreapt─â (sau st├óng─â) = partid sau frac╚Ťiune politic─â dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situeaz─â pe pozi╚Ťii extremiste de dreapta (sau de st├ónga); parte ultraradical─â, exagerat─â de dreapta (sau de st├ónga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mic─â a unei m─ârimi. 3. Juc─âtor care ocup─â locul lateral cel mai ├«naintat din st├ónga sau din dreapta ├«ntr-o echip─â de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul ╚Öi ultimul termen al unei propor╚Ťii. 2. S. n. Maximul sau minimul unei func╚Ťii. ÔÇô Din fr. extr├¬me, lat. extremus.[1]
EXTR├ëM1, extremi, s. m. (Mat.; mai ales la pl., ├«n opozi╚Ťie cu mezi) Nume dat termenului cu care ├«ncepe ╚Öi celui cu care se termin─â o propor╚Ťie. Produsul mezilor este egal cu produsul extremilor.
EXTR├ëM2, -─é, extremi, -e, adj. 1. Foarte mare, exagerat. Sper─â c─â extrema umilin╚Ť─â a ├«ntreb─ârii ├«ns─â╚Öi ├«l va salva. DUMITRIU, B. F. 141. Sub masca unei extreme polite╚Ťe, ascundea o aspr─â autoritate. BART, E. 109. ÔŚŐ Loc. adv. La extrem = p├«n─â la ultima limit─â, peste m─âsur─â. ÔÖŽ (Adverbial, legat de un adj. sau adv. prin prep. Ó¬Że┬╗, formeaz─â superlativul) Foarte, prea, extraordinar de. Fiind extrem de con╚Ötiincios ├«n serviciu ╚Öi dispre╚Ťuitor de moarte, superiorii ├«l l─âsau in pace. REBREANU, P. S. 55. 2. Foarte grav. La ulcer tratamentul chirurgical nu se aplic─â dec├«t ├«n cazuri extreme. ÔÖŽ (Despre mijloace terapeutice, solu╚Ťii, remedii etc.) Foarte energic, ├«ntrebuin╚Ťat numai ├«n ├«mprejur─âri foarte grave. Remediu extrem. M─âsuri extreme. 3. A╚Öezat ├«n punctul cel mai dep─ârtat, la cap─ât, la v├«rf, la margine. ÔŚŐ Extremul Orient v. orient. 4. Care are cea mai mare sau cea mai mic─â dintre valorile pe care le poate avea o m─ârime.
EXTR├ëM─é, extreme, s. f. 1. Margine, limit─â, cap─ât foarte ├«ndep─ârtat. Ajung la acelea╚Öi ├«ncheieri, fie din pricin─â c─â ╚Öi unii ╚Öi al╚Ťii au temelie gre╚Öit─â, fie pentru c─â extremele se aseam─ân─â. GHEREA, ST. CR. I 303. ÔŚŐ Expr. (A trece) de la (sau a c─âdea dintr-)o extrem─â la (sau ├«ntr-)alta = (a trece) de pe o pozi╚Ťie exagerat─â pe alta opus─â, dar tot exagerat─â. ÔŚŐ (├Än partidele politice burgheze) Extrem─â dreapt─â = frac╚Ťiune reprezent├«nd p─âr- ╚Ťile cele mai reac╚Ťionare fa╚Ť─â de politica oficial─â a partidului. Extrem─â st├«ng─â = frac╚Ťiune reprezent├«nd pozi╚Ťiile cele mai progresiste fa╚Ť─â de politica oficial─â a partidului. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mic─â a unei m─ârimi. 3. (Sport) Juc─âtor ├«nainta╚Ö care ocup─â locul cel mai ├«naintat din st├«nga sau din dreapta ├«ntr-o echip─â de fotbal, de handbal ╚Öi de hochei. Extremele echipei noastre s├«nt bune.
extr├ęm1 adj. m., pl. extr├ęmi; f. extr├ęm─â, pl. extr├ęme
extr├ęm2 (termen al unei propor╚Ťii) s. m., pl. extr├ęmi
extr├ęm3 (limit─â a unei func╚Ťii) s. n., pl. extr├ęme
extr├ęm─â (margine, limit─â) s. f., g.-d. art. extr├ęmei; pl. extr├ęme
*Extr├ęmul Ori├ęnt (ri-ent) s. propriu n.
extr├ęm adj. m., (mat.) s. m., pl. extr├ęmi; f. sg. extr├ęm─â, pl. extr├ęme
extr├ęm (mat.) s. n., pl. extr├ęme
EXTR├ëM adj., adv. 1. adj. terminal. (Parte ~ a unui obiect.) 2. adj. v. drastic. 3. adv. v. foarte. 4. adv. deosebit, excep╚Ťional, extraordinar, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.)
EXTRÉMĂ s. 1. v. extremitate. 2. (SPORT) aripă. (Joacă ~ stângă, la fotbal.)
ESTRÉM, -Ă adj. v. extrem.
EXTR├ëM, -─é adj. 1. A╚Öezat, situat ├«n punctul cel mai ├«ndep─ârtat; de la cap─ât; la v├órf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mic─â dintre valorile posibile ale unei m─ârimi. 3. (Fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe pozi╚Ťiile cele mai neconciliatoare. 4. Foarte mare, exagerat. ÔÖŽ (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar ├«n cazuri desperate. // s.m. (Mat.) Primul ╚Öi ultimul termen al unei propor╚Ťii. ÔÖŽ Valoarea extrem─â, maxim─â ╚Öi minim─â, a unei func╚Ťii; extremum. // s.f. 1. Margine; limit─â ultim─â. ÔŚŐ A trece de la o extrem─â la alta = a trece de pe o pozi╚Ťie pe alta diametral opus─â. 2. Cea mai mare sau cea mai mic─â valoare a unei m─ârimi. 3. Juc─âtor care ocup─â locul cel mai ├«naintat din st├ónga sau din dreapta ├«n forma╚Ťia de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [Var. estrem, -─â adj. / cf. fr. extr├¬me, lat. extremus < exterus ÔÇô din afar─â].
EXTR├ëM, -─é I. adj. 1. situat ├«n punctul cel mai ├«ndep─ârtat; de la cap─ât; la v├órf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mic─â dintre valorile posibile ale unei m─ârimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozi╚Ťiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ÔŚŐ (despre remedii etc.) foarte energic, doar ├«n cazuri desperate. II. s. m. (mat.) primul ╚Öi ultimul termen al unei propor╚Ťii. III. s. n. 1. (mat.) valoarea extrem─â, maxim─â ╚Öi minim─â, a unei func╚Ťii. 2. num─âr─âtorul primului raport ╚Öi numitorul celui de-al doilea ├«ntr-o propor╚Ťie. IV. s. f. 1. margine; limit─â ultim─â. ÔÖŽ a trece de la o extrem─â la alta = a trece de pe o pozi╚Ťie pe alta diametral opus─â; extrem─â dreapt─â (sau st├óng─â) = grup politic care se manifest─â prin idei ╚Öi ac╚Ťiuni ultraradicale, exagerate ╚Öi rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mic─â valoare a unei m─ârimi. 3. juc─âtor care ocup─â locul cel mai ├«naintat din st├ónga sau din dreapta ├«n forma╚Ťia de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extr├¬me, lat. extremus)
EXTR├ëM ~─â (~i, ~e) 1) Care este la cel mai ├«nalt grad; foarte intens. Frumuse╚Ťe ~─â. R─âutate ~─â. 2) Care termin─â un spa╚Ťiu, o durat─â etc.; aflat la cel mai ├«ndep─ârtat punct; ultim. Limit─â ~─â. /<fr. extr├ęme, lat. extremus
EXTR├ëM─é ~e f. 1) Partea cea mai ├«ndep─ârtat─â a unei suprafe╚Ťe; limit─â; margine; cap─ât. ÔŚŐ A c─âdea dintr-o ~ ├«n alta a trece de la o atitudine exagerat─â la alta, tot exagerat─â. 2) sport Juc─âtor al unei echipe de fotbal, hochei sau handbal, care ocup─â locul cel mai ├«naintat din st├ónga sau din dreapta. /<fr. extr├ęme, lat. extremus
extrem a. 1. care e tocmai la cap─ât: limit─â extrem─â; 2. ├«n gradul cel mai ├«nalt: c─âldur─â extrem─â; 3. care merge prea departe, exagerat: e extrem ├«n toate. ÔĽĹ n. 1. ceeace-i extrem: a trece dela un extrem la altul; 2. ceeace-i opus: extremele se ating.
*extr├ęm, -─â adj. (lat. extremus, d. extra, afar─â din). Care e la cap─ât: limita extrem─â. ├Än gradu cel ma─ş ├«nalt: c─âldur─â extrem─â. Excesiv, exagerat: acest om e extrem ├«n toate. S. n. Lucru extrem: a trece de la un extrem la altu (cum ar fi de la lene la h─ârnicie). Ce─şa ce e opus, contrar: extremele seam─ân─â (de ex., bucuria extrem─â, care poate ucide, ca ╚Öi ├«ntristarea extrem─â). S. m. Mat. Extremi─ş (sub├«n╚Ť. termin─ş), primu ╚Öi ultimu termin ├«ntrÔÇÖo propozi╚Ťiune: ├«n or─ş-ce propor╚Ťiune aritmetic─â, suma extremilor trebu─şe s─â fie egal─â cu a mediilor. A ajunge, a fi la extrem, a ajunge, a fi la aman, ├«n mare nevo─şe. ├Än mod extrem, excesiv: a plo┼şat extrem (de mult).
EXTREM adj., adv. 1. adj. terminal. (Parte ~ a unui obiect.) 2. adj. drastic, radical. (M─âsur─â ~.) 3. adv. foarte, tare, (prin Bucov.) pr─âci, (├«nv.) v├«rtos. (~ de diminea╚Ť─â.) 4. adv. deosebit, excep╚Ťional, extraordinar, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.)
EXTREMUL ORIENT, denumire generic─â sub care se grupeaz─â ansamblul regiunilor naturale ╚Öi ╚Ť─ârile din Asia de Est.
LES EXTR├ëMES SE TOUCHENT (fr.) extremele se ating ÔÇô L.S. Mercier, ÔÇ×Tableau de ParisÔÇŁ. Formulare plastic─â a identit─â╚Ťilor contrariilor, idee fundamental─â a dialecticii.
extrem─â, extreme s. f. (intl.) buzunar lateral.

Extrem dex online | sinonim

Extrem definitie

Intrare: extrem (adj.)
extrem adjectiv substantiv neutru
Intrare: extrem (s.n.)
extrem
Intrare: extrem (s.m.)
estrem
extrem substantiv masculin substantiv neutru