Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru extraversiune

EXTRAVERSI├ÜNE, extraversiuni, s. f. ├Änclina╚Ťie psihologic─â special─â c─âtre lucrurile exterioare, din afara eului propriu ╚Öi adaptarea la ambian╚Ťa social─â. [Pr.: -si-u-. Var.: extroversi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. extraversion.
EXTROVERSIÚNE s. f. v. extraversiune.
!extraversi├║ne/extroversi├║ne (-si-u-) s. f., g.-d. art. extraversi├║nii/extroversi├║nii; pl. extraversi├║ni/extroversi├║ni
extroversi├║ne v. extraversi├║ne
extraversi├║ne s. f., pl. extraversi├║ni
extroversi├║ne s. f. Ôćĺ versiune
EXTRAVERSI├ÜNE s.f. 1. ├Änclina╚Ťie psihologic─â deosebit─â c─âtre lucrurile din afara eului propriu, c─âtre ambian╚Ťa fizic─â social─â. ÔÖŽ ├Ändreptare a libidoului ├«n afara propriei persoane. 2. ├Äntoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var. extroversie, extroversiune s.f. / < fr. extraversion].
EXTROVERSIÚNE s.f. v. extraversiune.
EXTRAVERSI├ÜNE s. f. 1. ├«nclina╚Ťie psihologic─â deosebit─â c─âtre lucrurile din afara eului propriu, c─âtre ambian╚Ťa social─â. ÔŚŐ orientare a libidoului ├«n afara propriei persoane. 2. rev─ârsare ├«n afar─â a unui organ cavitar. (< fr. extraversion)
EXTROVERSIÚNE s. f. exstrofie. (< fr. extroversion)

Extraversiune dex online | sinonim

Extraversiune definitie

Intrare: extraversiune
extroversiune substantiv feminin
extraversiune substantiv feminin