extraterestru, ~ră [At: DEX / Pl: ~eștri, ~re / E: fr extraterrestre] 1-4 smf, a (Ființă) care se află sau care provine din afara globului terestru.

EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre.

EXTRATERÉSTRU, -Ă, extratereștri, -stre, adj., s. m. și f. (Ființă) care se află în afara globului terestru. – Din fr. extraterrestre.

extrateréstru adj. m., s. m., pl. extrateréștri; adj. f., s. f. extrateréstră, pl. extrateréstre

extrateréstru adj. → terestru

EXTRATERÉSTRU, -Ă adj., s.m. și f. (Ființă) din afara globului pământesc. [< fr. extraterrestre, cf. lat. extra – din afară, terra – pământ].

EXTRATERÉSTRU, -Ă adj., s. m. f. (ființă) din afara globului pământesc. (< fr. extraterrestre)

EXTRATERÉSTRU ~stră (~ștri, ~stre) Care se afla în afara globului terestru. [Sil. ex-tra-te-res-tru] /<fr. extraterrestre

extrateréstru, -ă **1. adj. Existent în afara globului pământesc ◊ „Probabil și ființele raționale extraterestre, dacă ele există, procedează la fel.” Sc. 6 V 61 p. 5. ◊ „Chestionat de curând asupra viitorului exobiologiei (studiul vieții extraterestre) cunoscutul astronom C.S. a făcut următoarele aprecieri.” Cont. 24 XI 78 p. 5; v. și R.l. 26 VI 84 p. 6; v. și astronaută, colá. ♦ 2. s. m. f. Persoană care aparține unei civilizații din afara Terrei v. mixare (1974), catastrofism, ET(I); v. și R.l. 18 VIII 80 p. 2 (din fr. extraterrestre; cf. engl. extraterrestrial; BD 1966; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 136; FC II 113; DT; DEX, DN3)