Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru extraordinar

extraordinar, ~─â [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr. extraordinaire, lat. extraordinarius] 1-2 a, av Deosebit. 3-4 a, av Neobi╚Önuit. 5-6 a, av Excep╚Ťional (5-6). 7 a (D. oameni) Dotat cu calit─â╚Ťi deosebite. 8 a (D. lucruri, situa╚Ťii etc.) Foarte bun. 9 a (D. legi, m─âsuri, func╚Ťii etc.) Care dep─â╚Öe╚Öte cadrul unei reguli, al unei m─âsuri obi╚Önuite. 10 av Foarte.
EXTRAORDIN├üR, -─é, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobi╚Önuit, nemaipomenit, formidabil, excep╚Ťional; (despre oameni) dotat cu calit─â╚Ťi deosebite, excep╚Ťionale; (despre lucruri, situa╚Ťii etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, m─âsuri, func╚Ťii etc.) Care dep─â╚Öe╚Öte cadrul unei reguli, unei m─âsuri obi╚Önuite. ÔÇô Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.
EXTRAORDIN├üR, -─é, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobi╚Önuit, nemaipomenit, formidabil, excep╚Ťional; (despre oameni) dotat cu calit─â╚Ťi deosebite, excep╚Ťionale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, m─âsuri, func╚Ťii etc.) Care dep─â╚Öe╚Öte cadrul unei reguli, unei m─âsuri obi╚Önuite. ÔÇô Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.
EXTRAORDIN├üR, -─é, extraordinari, -e, adj. 1. Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobi╚Önuit, nemaipomenit, excep╚Ťional. E o sear─â ca oricare alta. Dar pentru mine e o sear─â extraordinar─â ÔÇô ├«nt├«ia sear─â pe care o petrec la Moscova. STANCU, U.R.S.S. 50. Mi se pare un lucru extraordinar s─â-l v─âd pe tata ├«n cartea mea de istorie. SAHIA, N. 49. Sta ├«n pensiune la un al─âmar... care cuno╚Ötea toate ╚Ť─ârile Europei, ╚Öi-i pl─âcea grozav s─â povesteasc─â istorii extraordinare din via╚Ťa eroilor patriei lui. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 52. ÔŚŐ (├Än exclama╚Ťii, indic─â o puternic─â stare afectiv─â de mirare, de indignare, de admira╚Ťie etc.) Furios, magistratul a f─âcut fi╚Ťuica bo╚Ť ╚Öi a zv├«rlit-o c├«t colo, scr├«╚Önind: Extraordinar! POPA, V. 205. 2. (Despre oameni) Dotat cu calit─â╚Ťi mari; excep╚Ťional. ÔÖŽ (Despre lucruri etc.) Foarte bun. Un vin extraordinar. ÔÖŽ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. ┬źde┬╗, formeaz─â superlativul) Foarte, excep╚Ťional. Un om extraordinar de muncitor. 3. (├Än opozi╚Ťie cu ordinar; despre legi, func╚Ťii, adun─âri etc.) Care dep─â╚Öe╚Öte cadrul unei m─âsuri obi╚Önuite, care iese din cadrul regulilor obi╚Önuite. Marea Adunare Na╚Ťional─â poate fi convocat─â ├«n sesiuni extraordinare de c─âtre Prezidiul Marii Adun─âri Na╚Ťionale sau la cererea cel pu╚Ťin a unei treimi din num─ârul total al deputa╚Ťilor. CONST. R.P.R. 20. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) estraordinar, -─â (NEGRUZZI, S. II 151) adj.
extraordinár adj. m., pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináre
extraordin├ír adj. Ôćĺ ordinar
EXTRAORDIN├üR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excep╚Ťional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negr─âit, ne├«nchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemai├«nt├ólnit, nemaipomenit, nemaiv─âzut, nesf├ór╚Öit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uria╚Ö, (livr.) mirabil, (├«nv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal, (arg.) mortal. (A avut un noroc ~.) 2. adj. v. colosal. 3. adj. v. titanic. 4. adj. v. cumplit. 5. adj. v. special. 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte. 8. adv. v. sf├ó╚Öietor.
Extraordinar Ôëá obi╚Önuit
EXTRAORDIN├üR, -─é adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, ie╚Öit din comun, neobi╚Önuit, excep╚Ťional. 2. (Despre legi, adun─âri etc.) Care nu este, nu se ╚Ťine, nu are loc potrivit regulilor obi╚Önuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calit─â╚Ťi; eminent, excep╚Ťional. ÔÖŽ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius].
EXTRAORDIN├üR, -─é adj. 1. (╚Öi adv.) ie╚Öit din comun, neobi╚Önuit, excep╚Ťional. 2. (despre legi, adun─âri etc.) care nu este, nu se ╚Ťine potrivit regulilor obi╚Önuite. 3. (despre oameni) cu mari calit─â╚Ťi; eminent, excep╚Ťional. ÔŚŐ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)
EXTRAORDIN├üR ~─â (~i, ~e) ╚Öi adverbial 1) Care este neobi╚Önuit; cu totul ie╚Öit din comun; stra╚Önic; amarnic; grozav. 2) Care se distinge prin anumite calit─â╚Ťi ╚Öi suscit─â admira╚Ťie. 3) (despre persoane) Care se deosebe╚Öte v─âdit de to╚Ťi ceilal╚Ťi; ├«nzestrat cu calit─â╚Ťi deosebite. 4) (despre evenimente, ╚Öedin╚Ťe, adun─âri etc.) Care nu a fost prev─âzut din timp; ├«n afara planului stabilit. /<fr. extraordinaire, lat. extraordinarius
extraordinar a. 1. cu totul neobi╚Önuit: conduit─â extraordinar─â; 2. bizar, ciudat. ÔĽĹ adv. afar─â din cale.
*extraordin├ír, -─â adj. (lat. extraordinarius. V. ordinar). Neobi╚Önuit, care se ├«nt├«mpl─â rar: eveniment extraordinar. Extravagant, strani┼ş: ide─ş extraordinare. Neprev─âzut: cheltu─şeli extraordinare. Miraculos: geni┼ş extraordinar. Trimes extraordinar, trimes p. a negocia o afacere particular─â ╚Öi important─â. Profesor, membru extraordinar, care nÔÇÖare toate drepturile. Adv. ├Än mod extraordinar, afar─â din cale: sÔÇÖa suit extraordinar de sus.
EXTRAORDINAR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excep╚Ťional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negr─âit, ne├«nchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemai├«nt├«lnit, nemaipomenit, nemaiv─âzut, nesf├«r╚Öit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uria╚Ö, (livr.) mirabil, (├«nv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. adj. colosal, (livr.) pantagruelic, (fig.) devorant. (O foame ~.) 3. adj. colosal, gigantic, titanic, uria╚Ö. (Eforturi ~.) 4. adj. colosal, cumplit, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, ├«nfior─âtor, ├«ngrozitor, ├«nsp─âim├«nt─âtor, n─âprasnic, stra╚Önic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) ├«ndr─âcit, turbat. (O vijelie ~.) 5. adj. special. (O comisie, o sesiune ~.) 6. adj. des─âv├«r╚Öit, excep╚Ťional, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (├«nv.) s─âv├«r╚Öit. (O ~ punere ├«n scen─â, interpretare.) 7. adv. deosebit, excep╚Ťional, extrem, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.) 8. adv. excep╚Ťional, grozav, nemaipomenit, sf├«╚Öietor. (O melodie ~ de trist─â.)
EXTRAORDIN├üR, -─é (< fr., lat.) adj. 1. (╚śi adv.) Dotat cu calit─â╚Ťi deosebite; neobi╚Önuit, nemaipomenit, formidabil, excep╚Ťional, ie╚Öit din comun; miraculos (1). 2. (Dr.) Cale de atac e. = care de atac ├«ndreptat─â ├«mpotriva unor hot─âr├óri judec─âtore╚Öti definitive. Exist─â trei c. de a. e.: contesta╚Ťia, revizuirea, recursul ├«n anulare. 3. (EC.) Venit e. = venit al unei firme care nu rezult─â din opera╚Ťiunile ordinare. Buget e. = buget creat ├«n mod separat fa╚Ť─â de cel ordinar pentru anumite scopuri bine precizate (ex. buget pentru ├«nzestrarea armatei).

Extraordinar dex online | sinonim

Extraordinar definitie

Intrare: extraordinar
extraordinar adjectiv