extractor definitie

14 definiții pentru extractor

extractor1 sn [At: CADE / Pl: ~oare / E: fr extracteur] 1 Dispozitiv al închizătorului armelor de foc care extrage (7) tubul cartușului tras. 2 Aparat cu ajutorul căruia se scoate mierea din faguri fară a-i strica Cf centrifugă. 3 Aparat folosit pentru separarea unuia sau mai multor componenți dintr-un material solid sau lichid, prin acționare mecanică sau cu ajutorul solvenților.
extractor2, ~oare a [At: LM / V: (îvr) est~ / Pl: ~i, ~oare / E: lat extractorius] 1-3 Care ajută la extragerea (3, 7-8) unor substanțe sau a unor corpuri.
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur.
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur.
EXTRACTÓR2, -OÁRE, extractori, -oare, adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. Substanță extractoare.
EXTRACTÓR1, extractoare, s. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se extrage mierea din faguri. Ramele pline despovărate zilnic la extractor erau imediat date albinelor ca să le umple iar. SADOVEANU, A. L. 191. 2. Dispozitiv al închizătorului unei arme, care extrage din țeavă cartușul tras. Pușca mitralieră are un extractor automat.
extractór1 adj. m., pl. extractóri; f. sg. și pl. extractoáre
extractór2 s. n., pl. extractoáre
extractór adj. m., pl. extractóri; f. sg. și pl. extractoáre
extractór s. n., pl. extractoáre
EXTRACTÓR, -OÁRE adj. Care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. // s.n. 1. Aparat pentru extragerea sau recuperarea unei materii solubile dintr-un corp. ♦ Aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ♦ Instrument chirurgical pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. Dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. [Cf. fr. extracteur, lat. extractorius].
EXTRACTÓR, -OÁRE I. adj. care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. II. s. n. 1. aparat pentru extragerea sau recuperarea unei substanțe solubile dintr-un corp. ◊ aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ◊ instrument pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. 3. mașină genistică pentru extragerea din pământ a piloților și palplanșelor. (< fr. extracteur, lat. extractorius)
EXTRACTÓR ~oáre n. 1) Aparat pentru extragerea mierii din faguri. 2) Dispozitiv al unei arme de foc care extrage din țeavă cartușul după împușcătură. 3) Instrument chirurgical folosit pentru extragerea corpurilor străine din organism. 4) tehn. Dispozitiv care accelerează și înlesnește demontarea și montarea ansamblurilor și agregatelor unor mașini, scoaterea și instalarea unor piese aparte. /<fr. extracteur, lat. extractorius
EXTRACTOARE parașută extractoare (v.).

extractor dex

Intrare: extractor
extractor adjectiv substantiv neutru