estirpa v vz extirpa

extirpa vt [At: COSTINESCU / V: (înv) est~ / Pzi: extirp, extirpez / E: fr extirper, lat extirpare] 1 (C. i. buruieni) A distruge prin dezrădăcinare sau tăiere Vz stârpi. 2 (C. i. un organ sau o parte dintr-un organ, o tumoare etc.) A înlătura pe cale chirurgicală. 3 (C. i. tendințe, manifestări etc. negative) A elimina (6).

extirpat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extirpa] 1-3 Extirpare (1-3).

extirpat2, ~ă a [At: ARGHEZI, P. T. 113 / Pl: ~ați, ~e / E: extirpa] 1 (D. buruieni) Smuls2. 2 (D. organe, tumori etc.) Înlăturat pe cale chirurgicală. 3 (D. tendințe) Eliminat2 (4).

EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.

EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.

EXTIRPÁ, extirpez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav). 2. Fig. A distruge complet, a smulge din rădăcini; a nimici, a stîrpi. Să extirpăm din practica literară tendința de a crea conflicte artificiale și de a abate astfel atenția spectatorilor de la ciocnirile dramatice, pline de tensiune, care se petrec in viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 3/4.

extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă

extirpá vb., ind. prez. 1 sg. extírp, 3 sg. și pl. extírpă

EXTIRPÁ vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o porțiune dintr-un organ.)

EXTIRPÁ vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i. extírp și -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină].

EXTIRPÁ vb. tr. 1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi. (< fr. extirper, lat. extirpare)

A EXTIRPÁ extírp tranz. 1) (plante dăunătoare) A smulge din rădăcini. 2) (tumori, părți ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o intervenție chirurgicală; a exciza. 3) A distruge complet; a extermina; a stârpi. /<fr. extirper, lat. extirpare

extirpà v. 1. a scoate cu rădăcină cu tot; 2. fig. a distruge cu totul.

*extirpéz v. tr. (lat. ex-stirpare, d. ex, afară din, și stirps, tulpină. V. stîrpesc). Stîrpesc, desrădăcinez (propriŭ și fig.): a extirpa buruĭenele, apucăturile demagogice, abuzurile.

EXTIRPA vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o porțiune dintr-un organ.)