EXTIRPÁ, extirpez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav). 2. Fig. A distruge complet, a smulge din rădăcini; a nimici, a stîrpi. Să extirpăm din practica literară tendința de a crea conflicte artificiale și de a abate astfel atenția spectatorilor de la ciocnirile dramatice, pline de tensiune, care se petrec in viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 3/4.