exteroceptor sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr extérocepteur] Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern.

EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur.

EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur.

exteroceptór s. m., pl. exteroceptóri

EXTEROCEPTÓR s.m. Organ receptor nervos care primește excitații din mediul înconjurător. [< fr. extérocepteur, cf. lat. exterior – din afară, recipere – a primi].

EXTEROCEPTÓR s. m. organ receptor nervos de la suprafața corpului care primește excitații din mediul extern. (< fr. extérocepteur)