esternare sf vz externare

externa vt [At: DEX-S / Pzi: ~nez / E: extern] A elibera din spital un bolnav.

externare sf [At: LM / V: (înv) ~nări / E: externa] Eliberare din spital a unui bolnav.

EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

EXTERNÁRE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.

EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.

EXTERNÁRE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.

*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză

externá vb., ind. prez. 1 sg. externéz, 3 sg. și pl. externeáză

externáre s. f., pl. externări

EXTERNÁ vb. tr. a elibera din spital un bolnav însănătoșit. (< extern)

A EXTERNÁ ~éz tranz. (bolnavi însănătoșiți) A elibera din spital. /Din extern

externá vb. I (med.) A scoate din spital ◊ „Sugarii, copiii nou-născuți și lehuzele nu vor fi externați decât dacă sunt asigurate condițiile de transport și de locuit corespunzătoare.” R.l. 13 III 73 p. 3; v. și 13 XI 76 p. 3 (din extern, după modelul lui interna [în spital])

externáre s. f. (med.) Scoatere din spital a unei persoane, de obicei când starea sănătății s-a îmbunătățit ◊ „Împotriva opunerii categorice a medicilor, se face externarea din spitalul specializat din Capitală, pacientul fiind transportat la spitalul din Leordeni, Argeș.” Sc. 19 XI 78 p. 4 (din externa)