externare definitie

2 intrări

14 definiții pentru externare

esternare sf vz externare
externa vt [At: DEX-S / Pzi: ~nez / E: extern] A elibera din spital un bolnav.
externare sf [At: LM / V: (înv) ~nări / E: externa] Eliberare din spital a unui bolnav.
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.
EXTERNÁRE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.
EXTERNÁ, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoșit). – Din extern.
EXTERNÁRE, externări, s. f. Acțiunea de a externa. – V. externa.
*externá (a ~) vb., ind. prez. 3 externeáză
externá vb., ind. prez. 1 sg. externéz, 3 sg. și pl. externeáză
externáre s. f., pl. externări
EXTERNÁ vb. tr. a elibera din spital un bolnav însănătoșit. (< extern)
A EXTERNÁ ~éz tranz. (bolnavi însănătoșiți) A elibera din spital. /Din extern
externá vb. I (med.) A scoate din spital ◊ „Sugarii, copiii nou-născuți și lehuzele nu vor fi externați decât dacă sunt asigurate condițiile de transport și de locuit corespunzătoare.” R.l. 13 III 73 p. 3; v. și 13 XI 76 p. 3 (din extern, după modelul lui interna [în spital])
externáre s. f. (med.) Scoatere din spital a unei persoane, de obicei când starea sănătății s-a îmbunătățit ◊ „Împotriva opunerii categorice a medicilor, se face externarea din spitalul specializat din Capitală, pacientul fiind transportat la spitalul din Leordeni, Argeș.” Sc. 19 XI 78 p. 4 (din externa)

externare dex

Intrare: externa
externa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: externare
externare substantiv feminin
esternare