exterminator, ~oare smf, a [At: DN / Pl: ~i, ~oare / E: fr exterminateur, lat exterminator, -oris] 1-2 (Persoană) care extermină.

EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator.

EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Cel) care extermină; nimicitor, distrugător. – Din fr. exterminateur, lat. exterminator, -oris.

EXTERMINATÓR, -OÁRE, exterminatori, -oare, adj. Care extermină, care servește la exterminare, la distrugere, la nimicire; distrugător, nimicitor.

exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. exterminatoáre

exterminatór adj. m., s. m., pl. exterminatóri, f. sg. și pl. exterminatoáre

EXTERMINATÓR adj. nimicitor. (Agent ~.)

EXTERMINATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Nimicitor, distrugător. [Cf. fr. exterminateur].

EXTERMINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care extermină, nimicitor. (< fr. exterminateur, lat. exterminator)

exterminator m. cel ce extermină.

*exterminatór, -oáre adj. (lat. exterminator). Care exterminează.

EXTERMINATOR adj. nimicitor. (Agent ~.)