Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru exterminat

esterminat, ~─â a vz exterminat
extermina vt [At: DN / Pzi: extermin[1], (├«nv) ~nez / E: fr exterminer, lat exterminare] (C. i. colectivit─â╚Ťi) A face s─â piar─â ├«n ├«ntregime sau ├«n num─âr mare Si: a masacra, a st├órpi, a nimici. modificat─â
exterminat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extermina| Exterminare.
exterminat2, ~─â a [At: LM / V: (├«nv) est~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: extermina| (D. membrii unei colectivit─â╚Ťi) Nimicit.
EXTERMIN├ü, ext├ęrmin, vb. I. Tranz. A face s─â piar─â ├«n ├«ntregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a st├órpi ├«n mas─â. ÔÇô Din fr. exterminer, lat. exterminare.
EXTERMIN├üT, -─é, extermina╚Ťi, -te, adj. Distrus, nimicit, st├órpit ├«n mas─â. ÔÇô V. extermina.
EXTERMIN├ü, ext├ęrmin, vb. I. Tranz. A face s─â piar─â ├«n ├«ntregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a st├órpi ├«n mas─â. ÔÇô Din fr. exterminer, lat. exterminare.
EXTERMIN├üT, -─é, extermina╚Ťi, -te, adj. Distrus, nimicit, st├órpit ├«n mas─â. ÔÇô V. extermina.
EXTERMIN├ü, ext├ęrmin, vb. I. Tranz. A distruge complet, a nimici cu totul, a rade de pe fa╚Ťa p─âm├«ntului; a ucide, a st├«rpi. V. pr─âp─âdi. Ploaia se auzea ╚Öuroind nesf├«r╚Öit ╚Öi monoton, ca o putere rea ╚Öi tenace care n-are nevoie de nici o grab─â, ca s─â potopeasc─â tot, s─â putrezeasc─â tot, s─â extermine tot. C. PETRESCU, C. V. 100.
EXTERMIN├üT, -─é, extermina╚Ťi, -te, adj. Distrus, nimicit, ucis, st├«rpit.
extermin├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ext├ęrmin─â
extermin├í vb., ind. prez. 1 sg. ext├ęrmin, 3 sg. ╚Öi pl. ext├ęrmin─â
extermin├ít adj. m., pl. extermin├í╚Ťi; f. sg. extermin├ít─â, pl. extermin├íte
EXTERMINÁ vb. v. masacra.
EXTERMINÁT adj. distrus, nimicit, stârpit. (O specie ~.)
EXTERMIN├ü vb. I. tr. A nimici complet, a face s─â dispar─â cu totul; a st├órpi ├«n mas─â. [P.i. ext├ęrmin, 3,6 -n─â. / < fr. exterminer, lat. exterminare].
EXTERMINÁ vb. tr. a nimici complet, a distruge. (< fr. exterminer, lat. exterminare)
A EXTERMIN├ü ext├ęrmin tranz. (fiin╚Ťe) A distruge complet; a extirpa; a st├órpi. /<fr. exterminer, lat. exterminare
exterminà v. a distruge complet, a prăpădi cu totul: a extermina un popor.
*ext├ęrmin ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (lat. ext├ęrmino, -├íre, d. ex, afar─â din, ╚Öi terminus, hotar). Nimicesc, distrug de tot, pr─âp─âdesc: a extermina un popor.
EXTERMINA vb. a distruge, a masacra, a m─âcel─âri, a nimici, a pr─âp─âdi, a st├«rpi, (pop. ╚Öi fam.) a c─âs─âpi, (reg.) a ches─âgi, (├«nv.) a conceni, a snopi, a strop╚Öi. (A ~ ├«ntreaga popula╚Ťie.)
EXTERMINAT adj. distrus, nimicit, stîrpit. (O specie ~.)

Exterminat dex online | sinonim

Exterminat definitie

Intrare: exterminat
exterminat adjectiv
esterminat
Intrare: extermina
extermina verb grupa I conjugarea I