Dicționare ale limbii române

2 intrări

22 definiții pentru exterminat

esterminat, ~ă a vz exterminat
extermina vt [At: DN / Pzi: extermin[1], (înv) ~nez / E: fr exterminer, lat exterminare] (C. i. colectivități) A face să piară în întregime sau în număr mare Si: a masacra, a stârpi, a nimici. modificată
exterminat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extermina| Exterminare.
exterminat2, ~ă a [At: LM / V: (înv) est~ / Pl: ~ați, ~e / E: extermina| (D. membrii unei colectivități) Nimicit.
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare.
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare.
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A distruge complet, a nimici cu totul, a rade de pe fața pămîntului; a ucide, a stîrpi. V. prăpădi. Ploaia se auzea șuroind nesfîrșit și monoton, ca o putere rea și tenace care n-are nevoie de nici o grabă, ca să potopească tot, să putrezească tot, să extermine tot. C. PETRESCU, C. V. 100.
EXTERMINÁT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, ucis, stîrpit.
exterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 extérmină
exterminá vb., ind. prez. 1 sg. extérmin, 3 sg. și pl. extérmină
exterminát adj. m., pl. extermináți; f. sg. exterminátă, pl. extermináte
EXTERMINÁ vb. v. masacra.
EXTERMINÁT adj. distrus, nimicit, stârpit. (O specie ~.)
EXTERMINÁ vb. I. tr. A nimici complet, a face să dispară cu totul; a stârpi în masă. [P.i. extérmin, 3,6 -nă. / < fr. exterminer, lat. exterminare].
EXTERMINÁ vb. tr. a nimici complet, a distruge. (< fr. exterminer, lat. exterminare)
A EXTERMINÁ extérmin tranz. (ființe) A distruge complet; a extirpa; a stârpi. /<fr. exterminer, lat. exterminare
exterminà v. a distruge complet, a prăpădi cu totul: a extermina un popor.
*extérmin și -éz, a -á v. tr. (lat. extérmino, -áre, d. ex, afară din, și terminus, hotar). Nimicesc, distrug de tot, prăpădesc: a extermina un popor.
EXTERMINA vb. a distruge, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ întreaga populație.)
EXTERMINAT adj. distrus, nimicit, stîrpit. (O specie ~.)

exterminat definitie

exterminat dex

Intrare: exterminat
exterminat adjectiv
esterminat
Intrare: extermina
extermina verb grupa I conjugarea I