Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru exterior

exterior, ~oar─â [At: DEX / P: ~ri-or, ~ri-oa-r─â / Pl: ~i, ~oare / E: fr exterieur, lat exterior] 1 a Care este situat ├«n afar─â Si: (rar) extrinsec (4). 2 a Care se afl─â dincolo de o anumit─â limit─â. 3 a (├Äs) Comer╚Ť ~ Totalitate a exporturilor ╚Öi importurilor unei ╚Ť─âri. 4 sn Parte din afar─â a unui lucru. 5 sn Fa╚Ťad─â. 6 sn Fel de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, ├«mbr─âc─âminte, comportare etc. Si: alur─â, aspect, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, ╚Ťinut─â.
EXTERI├ôR, -O├üR─é, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este ├«n afar─â, care este din afar─â, aflat dincolo de o limit─â; extern. ÔŚŐ Comer╚Ť exterior = totalitatea importurilor ╚Öi exporturilor unei ╚Ť─âri. 2. S. n. Partea din afar─â a unui lucru; fa╚Ťad─â. ÔÖŽ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, ├«mbr─âc─âminte, comportare etc.; ╚Ťinut─â, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, aspect, alur─â. [Pr.: -ri-or] ÔÇô Din fr. ext├ęrieur, lat. exterior.
EXTERI├ôR, -O├üR─é, exteriori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este ├«n afar─â de..., care este pe din afar─â, aflat dincolo de o limit─â; extern. ÔŚŐ Comer╚Ť exterior = totalitatea importurilor ╚Öi exporturilor unei ╚Ť─âri. 2. S. n. Partea din afar─â a unui lucru; fa╚Ťad─â. ÔÖŽ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, ├«mbr─âc─âminte, comportare etc.; ╚Ťinut─â, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, aspect, alur─â. [Pr.: -ri-or] ÔÇô Din fr. ext├ęrieur, lat. exterior.
EXTERI├ôR1, exterioare, s. n. Partea din afar─â a unui lucru. Exteriorul cl─âdirii. ÔÖŽ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, ├«mbr─âc─âminte, ╚Ťinut─â etc. Era un om ├«n virst─â, de un exterior indiferent. VLAHU╚Ü─é, O. A. 224.
EXTERI├ôR2, -O├üR─é, exteriori, -oare, adj. (├Än opozi╚Ťie cu interior, central) Care este ├«n afar─â de (sau pe din afar─â), aflat dincolo de o limit─â; extern. Tehnicienii agricoli din serviciile centrale ╚Öi exterioare vor fi mobiliza╚Ťi la munca de ├«ndrumare a gospod─âriilor agricole de stat, gospod─âriilor agricole colective, S.M.T. ╚Öi a ├«ntregii ╚Ť─âr─ânimi muncitoare. REZ. HOT. I 269. Se opre╚Öte un moment la u╚Öa exterioar─â. ARGHEZI, P. T. 133. De cadrul exterior al iubirii se ├«ngrije╚Öte... pu╚Ťin. GHEREA, ST. CR. I 238. ÔŚŐ (Adverbial) Turn─âtorul e v─âzut exterior, fizic, f─âr─â vreo indica╚Ťie asupra a ceea ce g├«nde╚Öte el despre munca sa. CONTEMPORANUL, S. ii, 1950, nr. 178, 4/3. ÔŚŐ Comer╚Ť exterior = rela╚Ťiile de schimb economic ale unei ╚Ť─âri cu ╚Ť─ârile str─âine.
EXTERI├ôR1, exterioare, s. n. Partea din afar─â a unui lucru. ÔÖŽ Mod de a se prezenta al unui persoane ca fizionomie, ├«mbr─âc─âminte, ╚Ťinut─â etc. [Pr.: -ri-or] ÔÇô Fr. ext├ęrieur (lat. lit. exterior).
EXTERI├ôR2, -O├üR─é, exteriori, -oare, adj. Care este ├«n afar─â de..., care este pe din afar─â, aflat dincolo de o limit─â; extern. ÔŚŐ Comer╚Ť exterior = rela╚Ťii de schimb economic ale unei ╚Ť─âri cu ╚Ť─ârile str─âine. [Pr.: -ri-or] ÔÇô Fr. ext├ęrieur (lat. lit. exterior).
exteriór1 (-ri-or) adj. m., pl. exterióri; f. exterioáră, pl. exterioáre
exteriór2 (-ri-or) s. n., pl. exterioáre
exteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. exterióri; f. sg. exterioáră, pl. exterioáre
exteriór s. n. (sil. -ri-or), pl. exterioáre
EXTERI├ôR adj., s. 1. adj. extern. (Partea ~oar─â a fructului.) 2. s. v. fa╚Ťad─â.
Exterior Ôëá l─âuntric, interior
EXTERI├ôR s.n. 1. Partea din afar─â a unui obiect, a unui lucru; fa╚Ťad─â. 2. Mod de a se prezenta ca ├«nf─â╚Ťi╚Öare; ├«nf─â╚Ťi╚Öare, ╚Ťinut─â. [Pron. -ri-or. / < fr. ext├ęrieur].
EXTERI├ôR, -O├üR─é adj. Care este ├«n afar─â, din afar─â; extern. ÔŚŐ Comer╚Ť exterior = rela╚Ťiile comerciale ale unui stat cu statele str─âine. ÔÖŽ Care este ├«n afara fiin╚Ťei noastre. [Pron. -ri-or. / cf. fr. ext├ęrieur, lat. exterior ÔÇô mai ├«n afar─â].
EXTERI├ôR, -O├üR─é I. adj. din afar─â; extern. ÔÖŽ (mat.) unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de o latur─â a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comer╚Ť ~ = rela╚Ťiile comerciale ale unui stat cu statele str─âine. II. s. n. 1. partea din afar─â a unui lucru; fa╚Ťad─â. 2. ├«nf─â╚Ťi╚Öare, ╚Ťinut─â. (< fr. ext├ęrieur, lat. exterior)
EXTERI├ôR1 ~o├íre n. 1) Partea de dinafar─â a unui obiect (╚Öi spa╚Ťiul care-l ├«nconjoar─â). 2) Aspect al unei persoane (╚Ťinuta, ├«mbr─âc─âmintea, fizionomia, comportarea) care este accesibil privirii. /<fr. ext├ęrieur, lat. exterior
EXTERI├ôR2 ~o├ír─â (~├│ri, ~o├íre) 1) Care este situat ├«n spa╚Ťiul de dinafar─â (a ceva sau a cuiva); extern. 2) Care poate fi v─âzut de dinafar─â. Aspect ~. Manifestare ~oar─â. 3) Care exist─â ├«n afara fiin╚Ťei sau con╚Ötiin╚Ťei individului. Lume ~oar─â. 4) Care este de dincolo de o anumit─â limit─â. ÔŚŐ Comer╚Ť ~ comer╚Ť f─âcut (de o ╚Ťar─â) cu ╚Ť─ârile str─âine. [Sil. ex-te-ri-or] /<fr. ext├ęrieur, lat. exterior
exterior a. 1. care e ├«n afar─â: ornamentele exterioare ale palatului; 2. relativ la ╚Ť─ârile str─âine: comer╚Ť exterior. ÔĽĹ n. 1. ceeace-i ├«n afar─â: exteriorul unui ora╚Ö; 2. ╚Ť─ârile str─âine: rela╚Ťiunile noastre cu exteriorul. ÔĽĹ adv. ├«n afar─â.
*exteri├│r, -o├ír─â adj. (lat. exterior, d. extra ╚Öi ex, afar─â. V. extern, extrem). Care e afar─â: partea exterioar─â a case─ş. Relativ la exterior, la str─âin─âtate: comerciu exterior. S. m., pl. ur─ş sa┼ş ╚Öi oare. Partea de afar─â, aspect, fa╚Ť─â: aceast─â cas─â, acest om are un exterior pl─âcut. Str─âin─âtate: rela╚Ťiunile une─ş ╚Ť─âr─ş cu exterioru. Adv. ├Än partea de afar─â: cas─â frumoas─â exterior.
EXTERIOR adj., s. 1. adj. extern. (Partea ~ a fructului.) 2. s. fa╚Ťad─â, fa╚Ť─â. (~ unei cl─âdiri.)

Exterior dex online | sinonim

Exterior definitie

Intrare: exterior
exterior adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -ri-or