extenuant, ~ă a [At: CĂLINESCU, C. O. 225 / P: ~nu-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr exténuant] Care extenuează, care sleiește puterile Si: epuizant, istovitor.

EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant.

EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează; istovitor, epuizant, sleit2, sfârșit2. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. exténuant.

EXTENUÁNT, -Ă, extenuanți, -te, adj. Care extenuează, care obosește, care sleiește puterile; obositor, istovitor, epuizant. Efort extenuant. – Pronunțat: -nu-ant.

extenuánt (-nu-ant) adj. m., pl. extenuánți; f. extenuántă, pl. extenuánte

extenuánt adj. m. (sil. -nu-ant), pl. extenuánți; f. sg. extenuántă, pl. extenuánte

EXTENUÁNT adj. epuizant, istovitor, obositor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)

EXTENUÁNT, -Ă adj. Care extenuează; obositor, istovitor, epuizant. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. exténuant].

EXTENUÁNT, -Ă adj. care extenuează; obositor, epuizant. (< fr. exténuant)

EXTENUÁNT ~tă (~ți, ~te) Care extenuează; epuizant; istovitor. /<fr. exténuant, lat. extenuans, ~ntis

EXTENUANT adj. epuizant, istovitor, obositor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)