extenua definitie

15 definiții pentru extenua

estenua v vz extenua
extenua vtr [At: LM / V: (îvr) est~ / P: ~uez / E: fr extenuer, cf lat extenuare] 1-2 A (se) obosi peste măsură printr-un efort excesiv și prelungit Si: a (se) istovi.
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare.
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare.
EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a-și slei forțele, a se istovi. S-a extenuat mergînd. ▭ Ioana (dînd înapoi)... Eu nu cred că extenuîndu-ne acum, facem mare lucru. BARANGA, I. 184. ◊ Tranz. (Rar) Ascensiunea l-a extenuat. – Pronunțat: -nu-a.
extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând)
extenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. extenuéz, 3 sg. și pl. extenueáză, 1 pl. extenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. extenuéze (sil. -nu-e-); ger. extenuând (sil. -nu-ând)
EXTENUÁ vb. a epuiza, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)
EXTENUÁ vb. I. tr., refl. A (se) obosi tare, a (se) istovi. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. [< fr. exténuer, cf. lat. extenuare < tenuis – slab].
EXTENUÁ vb. refl., tr. a (se) obosi foarte tare, a (se) epuiza (3). (< fr. /s’/exténuer, lat. extenuare)
A EXTENUÁ ~éz tranz. A face să se extenueze. /<fr. exténuer, lat. extenuare
A SE EXTENUÁ mă ~éz intranz. A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbire totală; a se epuiza; a se istovi; a se consuma. [Sil. -nu-a-] /<fr. exténuer, lat. extenuare
extenuà v. a cauza o mare slăbiciune.
*extenuéz v. tr. (lat. ex-tenuare, d. tenuis, supțire, slab. V. atenuez). Slăbesc, ostenesc foarte mult: munca excesivă extenuĭază corpu. V. refl. Mă ostenesc extrem.
EXTENUA vb. a epuiza, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)

extenua dex

Intrare: extenua
extenua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -nu-a
estenua