Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru extaziere

estasiare sf vz extaziere
estazia v vz extazia
estaziare sf vz extaziere
estaziere sf vz extaziere
extasiare sf vz extaziere
extasiere sf vz extaziere
extazia vrt [At: NEGULICI / V: (├«nv) est~, ecst~ / P: ~zi-a / Pzi: ~iez / E: fr extasier] 1-2 A fi cuprins sau a face s─â fie cuprins de exaltare. 3-4 A fi cuprins sau a face s─â fie cuprins de admira╚Ťie ╚Öi uimire, ├«nc├óntare, entuziasm Vz minuna.
extaziere sf [At: NEGULICI / V: (├«nv) estasiare, estaziare / P: ~zi-e~ / Pl: ~ri / E: extazia] 1-2 Stare sau provocare a st─ârii de exaltare Si: extaziat1 (1-2). 3-4 Stare sau provocare a st─ârii de admira╚Ťie sau de uimire, ├«nc├óntare etc Si: extaziat1 (3-4).
EXTAZI├ü, extaziez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A cuprinde sau a fi cuprins, st─âp├ónit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] ÔÇô Din fr. (sÔÇÖ)extasier.
EXTAZI├ëRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] ÔÇô V. extazia.
EXTAZI├ü, extaziez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A cuprinde sau a fi cuprins, st─âp├ónit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] ÔÇô Din fr. (sÔÇÖ)extasier.
EXTAZI├ëRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] ÔÇô V. extazia.
EXTAZI├ü, extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz, a fi st─âp├«nit de un puternic sentiment de iubire sau admira╚Ťie pe l├«ng─â care celelalte sentimente ╚Öi preocup─âri dispar aproape cu totul. Apoi odat─â, ├«ntr-o diminea╚Ť─â, fereastra se deschidea ╚Öi o vedea iar, parc─â mai vesel─â ╚Öi mai frumoas─â dec├«t totdeauna, ochii lui se extaziau ca de-o apoteoz─â, ca de-o explozie de lumin─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 79. ÔŚŐ (Prin exagerare) S─â ne extaziem pentru toge ╚Öi pentru pitoresc este tot at├«t de v─ât─âm─âtor pe c├«t de caraghios. GHEREA, ST. CR. I 105. Ei privesc mira╚Ťi ├«n toate p─âr╚Ťile, se extaziaz─â de toate nimicurile. VLAHU╚Ü─é, O. A. 291. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-a.
EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a se extazia.
extazi├í (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extazi├íz─â, 1 pl. extazi├ęm (-zi-em); conj. prez. 3 s─â extazi├ęze; ger. extazi├şnd (-zi-ind)
extazi├ęre (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extazi├ęrii; pl. extazi├ęri
extazi├í vb. (sil. -zi-a), ind. prez. 1 sg. extazi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. extazi├íz─â, 1 pl. extazi├ęm (sil. -zi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. extazi├ęze; ger. extazi├şnd (sil. -zi-ind)
extazi├ęre s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. extazi├ęrii; pl. extazi├ęri
EXTAZI├ü vb. a se minuna. (Se ~ ├«n fa╚Ťa splendorilor naturii.)
EXTAZI├ëRE s. v. adora╚Ťie.
EXTAZI├ü vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, st─âp├ónit de extaz, de un sentiment puternic de admira╚Ťie. [Pron. -zi-a, p.i. 3,6 -iaz─â, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. extasier].
EXTAZI├ëRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) extazia ╚Öi rezultatul ei; admirare puternic─â, c─âdere ├«n extaz. [Pron. -zi-e-. / < extazia].
EXTAZ├ŹA vb. tr., refl. a cuprinde, a fi st─âp├ónit de extaz (2). (< fr. /sÔÇÖ/extasier)
A EXTAZI├ü ~├ęz tranz. A face s─â se extazieze. [Sil. -zi-a] /<fr. extasier
A SE EXTAZI├ü m─â ~├ęz intranz. A ajunge ├«n stare de extaz; a c─âdea ├«n extaz. /<fr. extasier
extazi├á (refl.) v. a fi r─âpit de admira╚Ťiune, a fi ├«n extaz.
*extazi├ęz v. tr. (fr. extasier, vgr. ekstasi├ízo, ├«ndemn la revolt─â). Entusiazmez grozav. V. refl. M─â entusiazmez grozav, m─â ├«mb─ât de admira╚Ťiune.
EXTAZIA vb. a se minuna. (Se ~ ├«n fa╚Ťa splendorilor naturii.)
EXTAZIERE s. adorare, adora╚Ťie, extaz. (Stare de ~.)

Extaziere dex online | sinonim

Extaziere definitie

Intrare: extazia
extazia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -zi-a
estazia
Intrare: extaziere
extaziere substantiv feminin
  • silabisire: -zi-e-
estasiare
estaziare
estaziere
extasiare
extasiere