Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru extaziat

estasiat, ~─â a vz extaziat
estazia v vz extazia
estaziat, ~─â a vz extaziat
extazia vrt [At: NEGULICI / V: (├«nv) est~, ecst~ / P: ~zi-a / Pzi: ~iez / E: fr extasier] 1-2 A fi cuprins sau a face s─â fie cuprins de exaltare. 3-4 A fi cuprins sau a face s─â fie cuprins de admira╚Ťie ╚Öi uimire, ├«nc├óntare, entuziasm Vz minuna.
extaziat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extazia] 1-4 Extaziere (1-4).
extaziat2, ~─â a [At: HELIADE, O. I 69 / V: ecst~, est~, ~asi~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: extazia] 1 Cuprins de exaltare. 2 Cuprins de admira╚Ťie, uimire, ├«nc├óntare etc. 3 (Rar; d. sentimente) Paroxistic.
EXTAZI├ü, extaziez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A cuprinde sau a fi cuprins, st─âp├ónit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] ÔÇô Din fr. (sÔÇÖ)extasier.
EXTAZI├üT, -─é, extazia╚Ťi, -te, adj. C─âzut ├«n extaz, plin de admira╚Ťie, cuprins de extaz; p. ext. ├«nc├óntat, fermecat. [Pr.: -zi-at] ÔÇô V. extazia.
EXTAZI├ü, extaziez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A cuprinde sau a fi cuprins, st─âp├ónit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] ÔÇô Din fr. (sÔÇÖ)extasier.
EXTAZI├üT, -─é, extazia╚Ťi, -te, adj. C─âzut ├«n extaz, plin de admira╚Ťie, cuprins de extaz; p. ext. ├«nc├óntat, fermecat. [Pr.: -zi-at] ÔÇô V. extazia.
EXTAZI├ü, extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz, a fi st─âp├«nit de un puternic sentiment de iubire sau admira╚Ťie pe l├«ng─â care celelalte sentimente ╚Öi preocup─âri dispar aproape cu totul. Apoi odat─â, ├«ntr-o diminea╚Ť─â, fereastra se deschidea ╚Öi o vedea iar, parc─â mai vesel─â ╚Öi mai frumoas─â dec├«t totdeauna, ochii lui se extaziau ca de-o apoteoz─â, ca de-o explozie de lumin─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 79. ÔŚŐ (Prin exagerare) S─â ne extaziem pentru toge ╚Öi pentru pitoresc este tot at├«t de v─ât─âm─âtor pe c├«t de caraghios. GHEREA, ST. CR. I 105. Ei privesc mira╚Ťi ├«n toate p─âr╚Ťile, se extaziaz─â de toate nimicurile. VLAHU╚Ü─é, O. A. 291. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-a.
EXTAZI├üT, -─é, extazia╚Ťi, -te, adj. (Despre persoane) C─âzut ├«n extaz, cuprins de extaz; ├«nc├«ntat, fermecat. Da s─â vezi lec╚Ťii ce face la pension! Noi r─âm├«neam c├«teodat─â extaziate... nici nu mai ╚Ötiam unde ne g─âsim. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 40. Iat─â-ne dar ╚Öi noi extazia╚Ťi dinaintea acestei sublime priveli╚Öti. ODOBESCU, S. I 230. ÔÖŽ (Despre sentimente) Plin de extaz. Capul fetei plecat pe pieptul iubitului trebuie s─â exprime iubirea, dar aceast─â imagine plastic─â... e departe de a exprima acea iubire fierbinte, extaziat─â, nelini╚Ötit─â pe care o zugr─âve╚Öte Eminescu. GHEREA, ST. CR. III 368. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-at.
extazi├í (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extazi├íz─â, 1 pl. extazi├ęm (-zi-em); conj. prez. 3 s─â extazi├ęze; ger. extazi├şnd (-zi-ind)
extazi├í vb. (sil. -zi-a), ind. prez. 1 sg. extazi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. extazi├íz─â, 1 pl. extazi├ęm (sil. -zi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. extazi├ęze; ger. extazi├şnd (sil. -zi-ind)
extazi├ít adj. m., pl. extazi├í╚Ťi; f. sg. extazi├ít─â, pl. extazi├íte
EXTAZI├ü vb. a se minuna. (Se ~ ├«n fa╚Ťa splendorilor naturii.)
EXTAZI├ü vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, st─âp├ónit de extaz, de un sentiment puternic de admira╚Ťie. [Pron. -zi-a, p.i. 3,6 -iaz─â, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. extasier].
EXTAZ├ŹA vb. tr., refl. a cuprinde, a fi st─âp├ónit de extaz (2). (< fr. /sÔÇÖ/extasier)
A EXTAZI├ü ~├ęz tranz. A face s─â se extazieze. [Sil. -zi-a] /<fr. extasier
A SE EXTAZI├ü m─â ~├ęz intranz. A ajunge ├«n stare de extaz; a c─âdea ├«n extaz. /<fr. extasier
extazi├á (refl.) v. a fi r─âpit de admira╚Ťiune, a fi ├«n extaz.
*extazi├ít, -─â adj. Beat de admira╚Ťiune: a r─âm├«nea extaziat ├«n aintea unu─ş spectacul.
*extazi├ęz v. tr. (fr. extasier, vgr. ekstasi├ízo, ├«ndemn la revolt─â). Entusiazmez grozav. V. refl. M─â entusiazmez grozav, m─â ├«mb─ât de admira╚Ťiune.
EXTAZIA vb. a se minuna. (Se ~ ├«n fa╚Ťa splendorilor naturii.)

Extaziat dex online | sinonim

Extaziat definitie

Intrare: extaziat
extaziat adjectiv
estasiat
estaziat
Intrare: extazia
extazia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -zi-a
estazia