exprimare definitie

2 intrări

28 definiții pentru exprimare

exprima [At: DEX / Pzi: exprim / E: fr exprimer, lat exprimere] 1 vt A expune, a formula, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. 2 vr A reda în cuvinte. 3-4 vtr (Pex) A-și reda ideile, sentimentele în limbaj muzical, plastic, prin mimică etc.
exprimare sf [At: DEX / Pl: ~mări / E: exprima] 1 Expunere, formulare, prin cuvinte sau prin gesturi, de păreri, idei, sentimente, impresii etc Si: exprimat1 (1). 2 Redare prin cuvinte Si: exprimat1 (2). 3 Redare a ideilor, sentimentelor în limbaj muzical, plastic, prin mimică etc. Si: exprimat1 (3).
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere.
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima.
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere.
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima.
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. (Despre oameni) A arăta, a expune, a manifesta păreri, idei, concepții, sentimente etc. Poporul se îmbăta de speranța fericirilor ce strălucesc în viitor; nimeni insă nu se gîndi că, pentru dobindirea drepturilor naționale, nu este destul a exprima o dorință, ci a face sacrificii mari. BOLINTINEANU, O. 281. ◊ (Despre abstracte) Mișcarea pentru pace exprimă interesele fundamentale ale tuturor popoarelor. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 146. ♦ Refl. A vorbi, a formula în cuvinte. Cînd este emoționat se exprimă greu.
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; manifestare, exteriorizare a unor fenomene, a unor idei, a unor sentimente etc. În secolul al XV-lea, arta își găsea exprimarea în creația populară, laică și cea bisericească. IST. R.P.R. 138. ♦ Formulare a unor idei. Din năvala de neologisme se vor ciurui cele necesare exprimării precise. SADOVEANU, E. 38.
EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta păreri, idei etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte; a vorbi. – Fr. exprimer (lat. lit. exprimere).
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; manifestare, exteriorizare a unor fenomene, idei, sentimente etc.
exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă
exprimáre s. f., g.-d. art. exprimắrii; pl. exprimắri
exprimá vb., ind. prez. 1 sg. exprím, 3 sg. și pl. exprímă
exprimáre s. f., g.-d. art. exprimării; pl. exprimări
EXPRIMÁ vb. 1. a expune, a formula. (A-și ~ ideile.) 2. a vorbi. (Se ~ greu.) 3. v. manifesta. 4. v. exterioriza. 5. v. formula. 6. a prezenta. (A ~ cuiva omagiile sale.) 7. v. reda.
EXPRIMÁRE s. 1. v. formulare. 2. v. manifestare. 3. limbă, vorbă, vorbire. (Îl poți recunoaște după ~.) 4. limbaj. (Are o ~ simplă.) 5. stil. (Are o ~ plastică.)
EXPRIMÁ vb. I. tr. A spune, a expune, a manifesta, a reprezenta (idei, sentimente etc.). ♦ refl. A vorbi, a reda în cuvinte. [P.i. exprím, var. esprima vb. I. / < fr. exprimer, lat. exprimere].
EXPRIMÁRE s.f. Expunere, reprezentare în cuvinte a unor idei, a unor sentimente etc.; expresie. ♦ Formulare a unor idei, pronunțare a unor cuvinte etc. [< exprima].
EXPRIMÁ vb. I. tr. a expune, a manifesta, a reprezenta (idei, sentimente etc.) prin cuvinte sau prin gesturi. II. refl. a vorbi, a reda prin cuvinte. (< fr. exprimer, lat. exprimere)
EXPRIMÁRE s. f. acțiunea de a (se) exprima; formulare a unor idei sau sentimente etc. ◊ comunicare prin cuvinte; pronunțare a unor cuvinte etc. (< exprima)
A EXPRIMÁ exprím tranz. (gânduri, sentimente, idei) A prezenta prin cuvinte sau prin gesturi; a zugrăvi; a reda; a reflecta. [Sil. ex-pri-ma] /<fr. exprimer, lat. exprimere
A SE EXPRIMÁ mă exprím intranz. A-și reda gândurile sau sentimentele. [Sil. ex-pri-ma] /<fr. exprimer, lat. exprimere
exprimà v. 1. a reda cu vorba, prin cuvinte: a-și exprima cugetarea; 2. a manifesta prin acțiuni sentimentul sau pasiunile: ochii săi exprimau recunoștință.
*exprím, a v. tr. (fr. exprimer, d. lat. éx-primo, ex-prímere, a stoarce, d. premere, a apesa, a presa. V. presă). Storc (Rar). Fig. Manifestez gîndurile saŭ impresiunile pin vorbe, gesturĭ saŭ expresiune a fețeĭ: șĭ-a exprimat bucuria, fața luĭ exprima mirarea. V. refl. Îmĭ arăt ideile: profesoru s’a exprimat favorabil despre acest elev. Vorbesc: acest om se exprimă greŭ.
EXPRIMA vb. 1. a expune, a formula. (A-și ~ ideile.) 2. a vorbi. (Se ~ greu.) 3. a afirma, a arăta, a manifesta. (Își ~ dorința de a...) 4. a exterioriza. (Își ~ sentimentele de bucurie.) 5. a formula, a pronunța, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie...) 6. a prezenta. (A ~ cuiva omagiile sale.) 7. a înfățișa, a reda, a reprezenta, (fig.) a traduce. (Cartea ~ zbuciumul autorului.)
EXPRIMARE s. 1. formulare, pronunțare, rostire, spunere, zicere. (~ unei opinii.) 2. afirmare, arătare, manifestare, (rar) manifestație. (~ dorinței cuiva.) 3. limbă, vorbă, vorbire. (Îl poți recunoaște după ~.) 4. limbaj. (Are o ~ greoaie.) 5. stil. (Are o ~ plastică.)
DIFFICILE EST PROPRIE COMMUNIA DICERE (lat.) e greu să exprimi lucrurile comune într-un stil personal – Horațiu, „Ars poetica”, 128.
EXPRIMÁRE s. f. (< exprimá < fr. exprimer, lat. exprimere): formulare a unor idei sau sentimente cu ajutorul cuvintelor. ◊ ~ orálă: e. prin viu grai, liberă (v. oralitáte). ◊ ~ scrísă: e. prin semne grafice (v. scríere). ◊ ~ coréctă: e. fără greșeli, conformă cu normele ortoepice, ortografice, de punctuație și gramaticale (v. corectitúdine). ◊ ~ coeréntă: e. închegată, care presupune o succesiune logică a ideilor; e. conformă cu regulile logicii, rațională (v. și coerénță). ◊ ~ lacónică: e. scurtă, concentrată, concisă, lapidară (v. și laconísm). ◊ ~ cláră: e. limpede, deslușită, ușor de înțeles, lămurită. ◊ ~ echivócă: e. neclară, nedeslușită, nelămurită, confuză, ambiguă (v. și echivóc). ◊ ~ prolíxă: e. confuză și complicată, lipsită de coerență, (v. și prolixitáte). ◊ ~ pleonástică: e. cu pleonasme (v.), cu erori determinate de folosirea alăturată a unor cuvinte sau construcții care au același înțeles sau aproape același înțeles. ◊ ~ literáră (îngrijítă): e. care corespunde normelor limbii literare actuale; e. aleasă, corectă și nuanțată, distinsă. ◊ ~ neliteráră (neîngrijítă): e. care nu corespunde normelor limbii literare actuale; e. cu dezacorduri, cu greșeli de pronunțare, ortografice, de punctuație, gramaticale; e. care abuzează de termeni regionali și de argou. ◊ ~ familiáră: e. obișnuită într-un mediu intim, simplă, fără pretenții, folosită de persoane cunoscute și apropiate.

exprimare dex

Intrare: exprimare
exprimare substantiv feminin
Intrare: exprima
exprima verb grupa I conjugarea I