*expresiúne f. (lat. expréssio, -ónis. V. impresiune). Stoarcere (rar). Fig. Modu de a vorbi: expresiune nobilă, trivĭală, proprie, figurată. Manifestarea unuĭ sentiment: expresiune de bucurie, de durere. Caracter, sentimente interioare care se văd pe față și în gesturĭ: fața acestuĭ om are o expresiune nobilă. Mat. Expresiune algebrică, formulă algebrică: 4 π R² e expresiunea suprafețeĭ uneĭ sfere. A reduce o fracțiune la cea maĭ simplă expresiune, a găsi o fracțiune egală cu fracțiunea dată, dar care are terminiĭ ceĭ maĭ simpli posibil. Fig. A reduce la cea maĭ simplă expresiune, a reduce la cel maĭ mic volum, la starea cea maĭ mizerabilă: tractatu de la Tilsit reduse Prusia la cea maĭ simplă expresiune – Și -ésie.